SUA poate fi lovită de un cutremur major
În noua lucrare publicată în revista Lithosphere, Susanne Jänecke şi colegii ei au întocmit hărţi geologice şi structurale detaliate a zonei sudice de 30 de kilometri a sistemului de falii San Andreas din sudul Californiei, pentru a arăta nivelul ridicat de fragmentare a formaţiunii lată de 1-4 kilometri şi organizată ca o scară într-o adâncime de 3-5 kilometri în crustă, scrie Phys.
Nou-identificata structură în trepte are cel puţin 25 de kilometri lungime şi are zeci de falii laterale şi inverse pe marginile zonei şi falii de încălecare între acestea. Structura în scară are o orientare spre nord-vest şi se extinde de la traseul cunoscut al faliei principale San Andreas, pe partea de nord-est, la noua zonă de falie identificată, numită East Shoreline fault (ESF), pe marginea opusă.
Noile date şi o sondă realizată în Coachella Valley arată că ESF este o zonă de falie voluminoasă care se extinde pe toate cele trei dimensiuni, deci pare să persiste şi în adâncime, unde „structura de floare” a zonei de falie s-ar simplifica iar faliile ar converge.
Zone de mai mulţi kilometri de falii laterale (sau de strike-slip), precum cea de 30 de kilometri din această situaţie, apar de-a lungul faliilor active şi pot provoca cutremure masive, aşa cum a fost cazul în 2016 în cutremurul de la Kaikoura, Noua Zeelandă cu magnitudinea de 7,8 pe scara Richter.
Mişcările produse de un cutremur major într-o asemenea structură voluminoasă şi complexă sunt imposibil de intuit cu exactitate, deci nu pot fi cuantificate decât pentru a realiza o oarecare estimare a riscului seismic prezentat de acest tip de structură.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
20 de lucruri pe care nu le ştiai despre cutremure
Influenţează luna producerea cutremurelor majore? Un studiu ajunge la o concluzie surprinzătoare
Cutremurul puternic din Nepal era inevitabil. Care este explicaţia