Trei probleme pediatrice grave şi cum pot fi tratate chirurgical
La ora actuală, medicina oferă soluţii chirurgicale performante pentru tumori, epilepsie sau spasticitate pe care le aplică pacienţilor săi şi profesorul doctor Memet Ozek, unul dintre cei mai buni neurochirurgi din lume.
Citeşte şi
Citeşte şi Savanţii au rămas fără explicaţii după descoperirea unor cristale de timp în jucăriile pentru copii
Tumorile cerebrale la copii
Majoritatea tumorilor cerebrale profunde apar în copilărie şi pot fi localizate în talamus, hipotalamus şi trunchi cerebral. Dacă în urmă cu 30 de ani, aceste structuri cerebrale profunde erau greu de tratat, astăzi, tehnologia rezolvă o parte din probleme, fiind indispensabilă echipelor conduse de neurochirurgi pediatri pentru a îndepărta tumorile cerebrale.
Specialiştii recomandă intervenţia chirurgicală imediată în 80 la sută dintre cazuri. “Noi folosim neuronavigaţia şi rezonanţa magnetică interoperatorie care au influenţat succesul intervenţiilor, mai ales în cazul tumorilor profunde. Să zicem că operăm o tumoare de hipotalamus sau de trunchi cerebral. Unele sunt profund invazive, aşa că nu putem vedea cu ochiul liber marginile tumorii. Cu ajutorul rezonanţei magnetice intraoperative, putem afla în 12 minute cât de mult am rezecat, unde ne situăm, dacă există riscul de afectare a ţesutului vecin sănătos. Acum, putem evalua intraoperator cât de invazivă este tumora şi putem extirpa ţesutul bolnav, fără a-l afecta pe cel sănătos. La ora actuală, lucrăm cu RMN 3 Tesla intraoperativ”, spune profesorul Memet Ozek, cel care conduce una dintre cele mai bune echipe medicale din lume care tratează afecţiuni neuropediatrice.
Epilepsia
Se estimează că 50 de milioane de persoane din întreaga lume suferă de epilepsie. 70 la sută dintre cazuri răspund bine la tratamentul medicamentos. În restul situaţiilor, specialiştii pot recomanda diverse tipuri de intervenţii chirurgicale, după o evaluare minuţioasă a cazului.
Crizele repetate de epilepsie din copilărie sunt foarte periculoase, pot afecta potenţialul cognitiv al copilului şi îi pot pune viaţa în pericol.
“Dacă depistăm exact porţiunea de creier care provoacă criza, putem face rezecţia zonei respective. Uneori, e vorba despre suprafeţe mai întinse şi nu le putem rezeca în întregime. Atunci, putem face emisferotomii, adică întreruperea unor legături dintre porţiuni ale creierului. Există şi pacienţi cu epilepsie produsă în mai multe zone ale creierului. Să zicem că o zonă declanşează probleme în altă zonă şi astfel apar crizele. Aşa că întrerup legătura dintre cele două zone care interacţionează şi produc criza epileptică. Mai există alte cazuri când extrem de multe zone din creier sunt responsabile pentru epilepsie, cazuri la care putem implanta un stimulator de nerv vag”, completează neurochirurgul, fost preşedinte al Societăţii Europene de Neurochirurgie Pediatrică.
Spasticitatea
Aceasta este o consecinţă a paraliziei cerebrale, care poate fi ereditară sau poate apărea la copii în urma naşterii premature sau a unui traumatism. Programele de recuperare începute cât mai devreme şi făcute cu conştiinciozitate până la încheierea procesului de creştere pot da singure rezultate în 50 la sută din cazuri. Pentru celelalte, există şi alte soluţii, care însoţesc recuperarea.
Injecţiile la 6 luni cu toxină botulinică relaxează musculatura şi uşurează programele de recuperare.
“În unele cazuri, putem recomanda neurotomia selectivă, adică ţintim nervii care inervează unii muşchi şi îi operăm. Astfel, muşchii primesc mai puţine semnale şi nu mai sunt spastici. Pentru spasticitatea generalizată, aplicăm rizotomie dorsală selectivă şi reducem impulsul primit de la creier în zona spastică. De asemenea, putem implanta o pompă pentru baclofen, un medicament care de asemenea, poate reduce impulsurile şi stimularea anormală. Medicamentul este recomandat în special în cazurile de spasticitate posttraumatică sau în cele de spasticitate moştenită genetic”, afirmă profesorul Memet Ozek, care a făcut mii de intervenţii pentru copii din întreaga lume cu probleme cerebrale şi neurologice.
Aceste intervenţii laborioase au succes dacă sunt făcute de echipe supraspecializate, formate din neurochirurg pediatru, neurolog pediatru, radiolog, anestezist, psiholog, ortoped şi kinetoterapeut. În plus, dau rezultate optime doar dacă sunt aplicate după o evaluare minuţioasă a fiecărui caz în parte.