Misiunile Apollo 15 şi Apollo 17, din 1971 şi 1972, au implicat amplasarea sondelor de măsurare a temperaturii ce proveneau din interiorul Lunii. Conform Tech Times, informaţiile brute privind aceste temperaturi au fost transmise către NASA Johnson Space Center din Houston până în 1977.
Cercetătorii ce au analizat datele au observat o creştere stranie a temperaturilor de la suprafaţa lunii. Creşterea a fost monitorizată chiar şi după misiunile Apollo, până când au încetat să mai furnizeze informaţii în 1977. Timp de zeci de ani, aceste temperaturi au uimit şi intrigat specialiştii. Printre teorii era sugerat că activitatea astronauţilor ar fi dus la creşterea temperaturilor. De asemenea, o altă teorie sugera că schimbarea rotaţiei orbitei a produs schimbarea temperaturilor.
Sondele misiunilor Apollo 15 şi 17 au fost proiectate pentru a măsura fluxul de căldură din nucleul Lunii. Cercetătorii doreau să înţeleagă dacă interiorul astrului era la fel de încins precum cel al Pământului. Cercetarea a durat până în 1977, însă doar casetele cu informaţiile din perioada 1971-1974 se regăseau în cadrul National Space Science Data Center al NASA. Cele cu informaţiile din 1975-1977 s-au pierdut după încheierea misiunii.
În urmă cu opt ani, aceste casete au fost redescoperite, iar din acel moment un grup de cercetători a început să le reanalizeze. Aceştia au ajuns la concluzia că singura sursă a temperaturilor crescute de pe Lună, după aselenizare, au fost astronauţii. Conform analizelor, astronauţii ce au ajuns pe Lună au influenţat suprafaţa satelitului natural atunci când au păşit pe ea şi când au utilizat rover-ul. Astfel, prin activitatea lor, satelitul natural a reflectat o cantitate mai mică din lumina solară. Nivelul temperaturilor a crescut în acea perioadă cu 1-2 grade Celsius. De asemenea, studiul a mai evidenţiat faptul că activitatea oamenilor de atunci, cât şi din viitor va modifica mediul natural de pe Lună.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: