Într-o lucrare publicată recent în Tectonophysics, oamenii de ştiinţă englezi au precizat că este nevoie de 120 – 130 de milioane de ani ca plăcile tectonice ale fundului oceanic să se scufunde în urma procesului de subducţie la o adâncime suficient de mare în manta unde pot răci miezul, ceea ce face la rândul său ca fierul lichid din miezul extern al Terrei să curgă mai accelerat, producând mai multe inversări ai polilor magnetici, potrivit Science Daily.
Studiul este primul de acest fel care demonstrează corelaţia folosind date cu privire la ratele globale de subducţie de la varii surse, inclusiv modelul de reconstituire al plăcilor la nivel global elaborat de cercetătorii de la Universitatea din Sydney. Acestea au fost compilate cu date despre schimbările în timp ale câmpului magnetic şi schimbarea polilor a căror ocurenţă este înregistrată în rocile vulcanice şi sedimentare.
„După ce le-am putut compara, am găsit că două evenimente de subducţie şi rata de schimbare a polilor magnetici par să fie corelate după o perioadă de 120-130 de milioane de ani în care plăcile oceanice să treacă de la suprafaţă la o adâncime suficient de mare în manta, unde pot răci miezul”, a precizat Andy Biggin, unul dintre cercetătorii care au efectuat studiul. „Nu suntem siguri dacă această corelaţie implică şi o relaţie de cauzalitate, dar pare să se potrivească cu modul în care crusta, mantaua şi miezul ar trebui să interacţioneze”.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
O nouă descoperire privind mişcarea plăcilor tectonice ar putea rescrie cărţile de geografie
Harta complexă a mişcării plăcilor tectonice umple un gol IMENS din istoria Pământului