Cum apare transsexualitatea
Cercetarea arată pentru prima dată că activitatea creierului persoanelor care simt că trăiesc în corpul greşit seamănă cu aceea a sexului pe care ei ar dori să-l aibă, scrie Gândul.
Analiza realizată pe un număr de 160 de participanţi arată că bărbaţii cu disforie de gen – resimţirea unui disconfort sau stres cauzat de sexul lor biologic – au o structură cerebrală şi trăsături neurologice similare cu femeile, şi viceversa.
Cercetarea arată că diferenţele neurologice sunt detectabile în perioada copilăriei.
Rezultatele studiului, prezentate în cadrul întâlnirii anuale a Societăţii Europene de Endocrinologie, desfăşurată la Barcelona, este de aşteptat să stârnească controverse în rândul grupurilor care susţin că identitatea de gen trebuie să fie o chestiune de alegere personală şi nu să capete o definiţie din punct de vedere medical.
Cu toate acestea, oamenii de ştiinţă din spatele acestei cercetări susţin că descoperirea lor promite medicilor un instrument cu ajutorul căruia să ofere oamenilor sfaturi mai bune într-un stadiu preliminar.
În prezent, copiii care se plâng de disforie de gen sunt trimişi la psihoterapie. De asemenea, ei pot primi tratamente cu hormoni, care întârzie intrarea la pubertate, astfel ca deciziile privitoare la o posibilă terapie pentru transsexualitate să fie făcută la o vârstă mai înaintată.
Disforia de gen afectează aproximativ 1% din populaţie, potrivit Gender Identity Development Service.
„Cu toate că este nevoie de aprofundarea cercetării, avem acum dovada că există o diferenţiere din punct de vedere sexual a creierelor în rândul tinerilor cu disforie de gen, astfel că ei prezintă caracteristici ale creierului care sunt tipice sexului pe care ei şi-l doresc”, a explicat profesorul Julie Bakker, cea care a condus cercetarea.
Echipa de oameni de ştiinţă a folosit imagistica cu rezonanţă magnetică pentru a examina activarea creierului în timpul expunerii la un steroid, măsurând, de asemenea microstructura materiilor albă şi cenuşie, cu ajutorul unei tehnici denumite imagistică prin difuzie tensorială.
În studiu au fost implicaţi femei şi bărbaţi cu disforie de gen şi femei şi bărbaţi fără disforie de gen, pentru a putea fi făcută comparaţia.