Savanţii, conduşi de Moriel Zelikowsky, au ajuns la concluzia, într-un studiu publicat recent în revista Cell, că nivelul expresiei genei Tac2 creşte în cazul izolării sociale cronice. De asemenea, în creştere se află şi neuropeptida NkB, asociată acestei gene, scrie Medical Xpress.
Totuşi, în urma experimentelor pe şoareci, s-a observat că administrarea unei substanţe care blochează receptorii specifici ai NkB face ca rozătoarele să se comporte normal, fără frică persistentă, hipersensivitate la stimulii ameninţători şi agresivitate crescută împotriva intruşilor – simptome ale izolării sociale. Reciproca este valabilă, creşterea nivelului de Tac2 la şoarecii care nu au fost izolaţi a dus la comportament specific animalelor care au fost izolate social de semenii lor.
De asemenea, diferite moduri de inhibare a genei în funcţie de regiunea din creier a dus la efecte diferite. Inhibarea în amigdala a dus la teamă crescută, dar nu la agresivitate, în timp ce suprimarea genei în hipotalamus a eliminat agresivitatea crescută, dar nu frica persistentă.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Izolarea socială îi poate face pe oameni să creadă în teoriile conspiraţiei
Singurătatea şi izolarea socială pot provoca moartea mult mai rapid decât obezitatea
Verdict sumbru: izolarea socială duce la afecţiuni extrem de grave