Atunci când relativitatea lui Einstein rezolva nepotrivirea, a reprezentat primul semn că teoria sa este valabilă, scrie Science News.
Acum, fizicianul Clifford Will de la Universitatea Florida din Gainesville a calculat un alt efect al relativităţii generale asupra orbitei lui Mercur, aşa cum susţine în lucrarea ce urmează să fie publicată în Physical Review Letters.
Planetele din sistemul nostru solar au orbite eliptice care se schimbă gradual pe măsură ce fiecare planetă se învârte în jurul Soarelui (imaginea de mai jos). Rotaţia aceea/schimbarea graduală se datorează influenţei gravitaţionale a celorlalte planete. Dar conform relativităţii generale, gravitaţia face ca obiectele masive precum Soarele şi planetele să curbeze spaţiu-timpul. Einstein a realizat că fenomenul de curbare cauzat de Soare influenţează rotaţia orbitei fiecărei planete, iar acesta va fi cel mai vizibil pentru Mercur, cea mai apropiată planetă de Soare.
Credit: E. Otwell
Aceasta a fost prima bizarerie a orbitei lui Mercur elucidată de Einstein. Încă o ciudăţenie a relativităţii generale a avut în vedere curbarea spaţiu-timpului de către Soare afectează şi modul în care alte planete influenţează orbita lui Mercur. Adică, curbarea spaţiu-timpului cauzată de planete schimbă modul în care Soarele influenţează orbita lui Mercur. Efectul combinat este însă atât de mic că ar dura 2 miliarde de ani pentru a adăuga un grad în rotaţia orbitei lui Mercur, conform estimărilor lui Will.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Teoria Relativităţii propusă de Einstein se aplică şi celor mai ciudate sisteme stelare din univers