În ultimii ani, mai multe studii au arătat că regiunile auditive din creier se sincronizează cu stimulii sonori externi. Altfel spus, creierul este capabil să ajusteze în mod natural frecvenţa undelor cerebrale cu oscilaţiile sau ritmul a ceea ce ascultă la un moment dat, scrie Science Daily.
Cercetătorii au analizat sincronizările la nivelul cerebral la 72 de indivizi, arătând că sincronizarea cu sunetul/discursul este mai intensă atunci când creierul ascultă unde de frecvenţă joasă – cele asociate cu accentul, tonul şi intonaţia. Studiul a mai arătat că această sincronizare rezultă în activarea directă a regiunilor cerebrale asociate cu procesarea limbajului, precum regiunea Broca, o secţiune localizată în lobul frontal al emisferei stângi.
Analizarea efectului sincronizării cerebrale asociată cu tonul şi intonaţia discursului a scos la iveală că intervenţiile terapeutice concentrate pe învăţarea limbii pot fi aplicate în timpul copilăriei prin stimularea componentelor auditive de frecvenţă joasă. S-a constatat în studiile anterioare că cei cu dislexie au o sincronizare slabă a undelor cerebrale cu sunetele din mediul înconjurător; altfel spus, aceştia se confruntă cu dificultatea de a decodifica informaţia.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Ce este dislexia şi cum se manifestă
VIDEO. În creierul oamenilor există un modul ”autopilot” real. Cum funcţionează acesta