Descoperirea ”norocoasă” prezentată în jurnalul de specialitate Nature oferă prima imagine a momentului în care o lumină puternică este provocată de o undă de şoc din nucleul stelei. Conform Los Angeles Times, procesul a fost teoretizat, dar nu a fost observat niciodată.
”Aceasta este prima confirmare a existenţei fazei teoretizate anterior,” a declarat autorul Melina Bersten, astrofizician din cadrul Instituto de Astrofisica de La Plata din Argentina. Supernova SN2016gkg ar putea oferi informaţii noi cu privire la ultima etapă din viaţa unei stele.
SN2016gkg a fost observată iniţial în septembrie 2016 de către coautorul studiului Victor Buso, un astronom amator din Rosario, Argentina. Buso testa o nouă cameră amplasată pe telescopul său cu care încerca să ţintească galaxia circulară NGC 613 care se află la 80 de milioane de ani lumină depărtare.
Credit: Víctor Buso and Gaston Folatelli
După ce a realizat mai multe fotografii, Buso a observat la capătul unui braţ al spiralei galaxiei un punct luminos ce nu se regăsea în imaginile anterioare. ”Victor a fost foarte norocos, nu pot nega asta, dar a fost şi foarte atent,” a afirmat Gaston Folatelli, astronom din cadrul Instituto de Astrofisica de La Plata.
Buso a spus specialiştilor despre punctul luminos observat şi în mai puţin de o oră toate telescoapele din lume erau îndreptate către acel obiect. Astronomii au continuat să studieze locaţia timp de două luni pentru a înţelege mai bine natura exploziei şi steaua ce a produs-o.
Supernovele reprezintă moartea violentă şi explozivă a unei stele masive. Obiectele eliberează o cantitate mare de energie în jurul unui câmp electromagnetic, de la raze X la lumină vizibilă şi unde radio. Lumina generată în primele ore de la explozia supernovei poate oferi o serie de informaţii preţioase despre suprafaţa stelei. Însă momentul în care se formează supernovele este extrem de dificil de prezis, afirmă Folatelli. În studiu autorii notează că surprinderea unei astfel de etape cruciale este extrem de rară, de 1 la un milion sau 1 la 10 milioane.
Specialiştii au descoperit că supernova era de tipul IIb şi provenea din clasa stelelor galbene supergigantice. Steaua ar fi avut în timpul existenţei în jur de 20 de mase solare şi a ajus la aproximativ cinci mase solare înainte de explozie.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: