O explicaţie ar fi că „sistemul nostru nervos încearcă să potrivească ce vedem şi ce auzim conform stimulilor externi, dar sistemul vizual şi cel auditiv sunt direcţionate în acelaşi loc prin modalităţi diferite”, a precizat Jennifer Groh, autoarea studiului.
În cadrul studiului cercetătorilor americani, echipa a recrutat 16 participanţi care să stea într-o cameră întunecată cu mici microfoane puse în urechi care să măsoare orice vibraţie din timpane, scrie Science Alert.
Au folosit lumini LED care se schimbau într-un tipar controlat, dintr-o parte într-alta. Câteodată, un sunet acompania luminile, iar în alte situaţii era doar deplasarea luminii.
„Am descoperit că timpanul vibra atunci când ochii se mişcau, chiar şi în absenţa sunetelor”, a precizat echipa în studiul publicat în PNAS. Odată cu mişcarea ochilor dintr-o parte în alta, ambele timpane vibrau timp de câteva oscilaţii scurte, care se opreau după ce ochii încetau să se mişte.
„Este ca şi cum creierul ar spune: ‘Îmi voi mişca ochii, să spun asta şi timpanelor’”, a afirmat Groh.
Deşi nu se ştie cu certitudine de ce are loc acest fenomen, cercetătorii vin cu o idee. „Faptul că vibraţia timpanelor procesează informaţia spaţială obţinută de mişcarea ochilor înseamnă că sistemul nostru nervos îmbină spaţiul vizual cu cel auditiv”, a precizat David Murphy, alt autor al studiului.
De asemenea, echipa menţionează că creierul integrează informaţia senzorială chiar la începutul procesării ei, pentru a „lua cele mai bine informate decizii cu privire la lumea înconjurătoare”.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
6 simţuri uimitoare de care dispun oamenii, dar de existenţa cărora ştiu foarte puţine persoane
Acum 50 milioane ani, greierii aveau auz ultrasonic
O nouă explicaţie poate rezolva misterul experienţelor extracorporale