Astronomii au putut observa în premieră cum arată interiorul unei pitice albe şi au avut câteva surprize
Descoperirea poate spune lucruri esenţiale cu privire la modul în care stelele trăiesc şi mor şi poate avea de asemenea implicaţii în măsurarea expansiunii Universului, scrie Science News.
Pe măsură ce o stea îmbătrâneşte, pierde gaz în spaţiu până când tot ce rămâne este miezul dens de carbon şi oxigen. Acest miez, împreună cu un strat subţire de heliu rămas, se numeşte o pitică albă.
Totuşi, proporţia elementelor a rămas necunoscută. „Din teorie, avem o idee aproximativă a felului în care trebuia să fie, dar nu am avut o cale de a măsura cu precizie”, a precizat astrofizicianul Noemi Giammichele de la Institutul de Cercetare în Astrofizică şi Planetologie din Toulouse, Franţa şi membră a echipei de cercetare.
Din fericire, unele pitice albe pot avea structura internă descrisă cu ajutorul suprafeţei. aceste stele îşi schimbă luminozitatea ca răspuns la vibraţiile interne. Astrofizicienii pot spune ceva despre structura internă a corpului în urma vibraţiilor, la fel cum geologii pot afla câte ceva cu privire la interiorul Pământului prin măsurarea undelor seismice din timpul unui cutremur.
Giammichele şi colegii săi au folosit datele culese de telescopul spaţial Kepler al NASA, care a monitorizat schimbările în luminozitate a stelelor, cu scopul principal de a găsi exoplanete. Dar a monitorizat şi pitica albă KIC 08626021, localizată la 1.375 ani lumină timp de 23 de luni.
Apoi, echipa a derulat o simulare computerizată pentru a vedea cum schimbările în vibraţie sunt asociate cu componenţa miezului. Rezultatul a fost surprinzător. Miezul este alcătuit din oxigen în proporţie de 86%, cu 15% mai mult decât estimările specialiştilor. Această diferenţă sugerează că ceva cu privire la procesele care convertesc heliul în carbon şi oxigen sau amestecă elementele în miezul stelei în timpul fazei active, duce la creşterea nivelului de oxigen.
„Alte patru pitice albe arată aceeaşi tendinţă”, a precizat Gilles Fontaine, co-autorul acestui studiu de la Universitatea Montreal.
Piticele albe sunt de asemenea precursoarele supernovelor de tipul 1a. Despre aceste explozii stelare se credea că au aceeaşi intensitate, iar variaţia luminii mai slabe sau mai puternice se datora numai variaţiei distanţei de la Terra. Măsurarea distanţelor acestor a dus la descoperirea că Universul este în expansiune într-un ritm accelerat, explicată de fizicieni prin invocarea unei substanţe misterioase numită materie întunecată.
Dacă totuşi compoziţia este diferită în funcţie de pitică albă, acest lucru ar explica şi diferenţa de luminozitate în cazul supernovelor.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Ce s-ar întâmpla dacă am gusta dintr-o stea albă pitică, ”mâncarea magică”?
Piticele albe pot „devora” uşor planete de dimensiunea Terrei
Cum arată steaua care este rece ca gheaţa. Astronomii au descoperit un corp ceresc bizar (FOTO)