Fizicienii se apropie de oferirea unei explicaţii a sistemului de propulsie EmDrive al NASA care poate face posibilă călătoria în afara Sistemului Solar
Sistemul a fost pentru prima dată propus de inginerul britanic Roger Shawyer. EmDrive este o cutie asimetrică ce arată ca un con trunchiat, care înăuntru are un câmp de microunde. Aparent, acestea încalcă legile cunoscute ale fizicii, dar generează propulsie, scrie Vice.
Unii savanţi consideră însă că tehnologia din spatele EmDrive este imposibilă, pentru că nu aderă la înţelegerea actuală a felului în care Universul ar trebui să funcţioneze.
Legea conservării energiei spune că undele electromagnetice dintr-o „cutie” nu pot face ca acea cutie să se deplaseze, decât dacă există alt efect fizic care dă o direcţie energiei.
Credit: NASA
Un nou studiu al unei echipe de cercetători portughezi au creat un model similar celui elaborat de NASA, care se referă la undele-pilot. Teoriile undei-pilot au fost propuse din anii ’20 de fizicieni, în special de Louis de Broglie şi David Bohm, pentru a descrie comportamentul cuantic al materiei. Recent, acest comportament s-a putut reproduce şi în mecanica clasică, mai exact în dinamica fluidelor.
Picăturile de lichid care sunt supuse vibraţiilor se lovesc unele de altele generând un câmp al undelor-pilot, care ghidează mişcarea picăturilor similar cu comportamentul cuantic.
Totuşi, EmDrive nu pare atât de „cuantic”, imagine rezultată şi din faptul că undele-pilot pot fi reproduse şi în mecanica clasică. Este o cutie cu microunde electromagnetice în interior. Aşadar, unii savanţi susţin că poate fi vorba doar de o explicaţie clasică (necuantică), bazată pe electromagnetismul lui Maxwell şi teoria relativităţii generale a lui Einstein.
Principiul lui Mach, fundamental pentru sistemul EmDrive
Principiul lui Mach, ideea că inerţia „locală” este determinată de corpuri distante şi de structura Universului per ansamblu, poate fi un punct de plecare. Fizicianul James F. Woodward a emis în 1990 ceea ce s-au numit efectele Mach sau efectele Woodward, bazate pe teoria gravitaţiei Hoyle-Narlikar, o versiune machiană a relativităţii generale care include „unde avansate” şi care susţine că universul nu este în expansiune.
Cel mai simplu efect Woodward, care a fost propus ca bază teoretică pentru EmDrive şi pentru alte sisteme de propulsie fără reacţie, prezice că fluctuaţia locală de masă poate fi folosită pentru propulsie fără să fie nevoie de o reacţie.
Astfel, „Woodward a creat o metodă prin care să folosească aceste fluctuaţii de masă pentru o nouă schemă de propulsie: se împinge masa atunci când este mai mare şi se trage înapoi atunci când este mai mică”, explică fizicianul Martin Tajmar, care conduce un grup de cercetători la TU Dresden care testează ultimele modele EmDrive şi sisteme de propulsie care folosesc efectul Mach.
Această bază teoretică în efectele Woodward poate deschide în sfârşit calea către o nouă serie de sisteme de propulsie. Aşadar, proiectul MET (Mach Effect Thruster), redenumit MEGA (Mach Effect Gravitational Assist) este finanţat de NASA şi este descris ca fiind „un concept credibil din punct de vedere tehnic care poate revoluţiona zborul spaţial”.
Recent, Heidi Fearn a venit cu o prezentare în care propunea o misiune interstelară care ar propulsa o navă cu 40% din viteza luminii şi care poate ajunge la Proxima b în sistemul Alfa Centauri. Cercetătorul susţine că misiunea MEGA ar fi mai ieftină şi în acelaşi timp mai ambiţioasă decât alte proiecte curente, punând accentul pe faptul că fezabilitatea misiunii este susţinută de fizică şi poate fi deja experimentată.
Totuşi, este nevoie de studii experimentale, ceea ce, din fericire, nu este scump. Cum am menţionat anterior, un sistem de propulsie EmDrive este rudimentar, ceea ce permite multor savanţi să realizeze experimente cu acest sistem.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
În viitor, am putea călători spre Marte în numai 3 zile. Cum va fi posibil acest lucru
După ce ”au trăit pe Marte” timp de opt luni, subiecţii Mission V se întorc acasă