„Credeam că aceste evenimente au loc o dată la un mileniu, sau chiar mai rar”, a precizat Jonathan Mitchell, profesor la UCLA şi autorul principal al acestui studiu.
Furtunile creează inundaţii masive în zonele care altfel sunt deşertice. Aşadar, suprafaţa lui Titan este similară în anumite privinţe cu cea a Terrei, în sensul că şi acolo se formează râuri care se revarsă în lacuri sau în mări, iar luna lui Saturn are nori şi ploi sezoniere. Totuşi, în loc de apă, pe Titan este metan lichid, scrie Science Daily.
De asemenea, la fel ca pe Pământ, astfel de evenimente extreme duc la formarea conurilor de dejecţie, unde o cantitate mare de sediment este transportată de torent, ducând la un relief care văzut de sus are o formă de evantai.
„Cele mai intense furtuni de metan duc la o cantitate mai mare de 30 de centimetri de lichid pe suprafaţă, ceea ce se apropie de cantitatea de apă adusă de uraganul Harvey din Texas”, adaugă Mitchell.
Descoperirile domenstrează rolul important al precipitaţiilor extreme în formarea reliefului pe Titan, iar o mai bună înţelegere a relaţiei dintre precipitaţii şi suprafeţele planetare poate duce la noi înţelegeri cu privire la impactul pe care clima şi schimbarea acesteia îl are asupra altor planete precum Pământul.
Relieful specific, rezultat în urma furtunilor, a fost detectat cu ajutorul sondei spaţiale Cassini, care a început să orbiteze planeta Saturn în 2004. Misiunea Cassini s-a terminat în septembrie 2017, când NASA a prăbuşit-o în atrmosfera densă a gigantului gazos.
Mai mult decât atât, s-a observat o distribuţie regională a acestor precipitaţii, unde latitudinile mai mari (spre poli) sunt dominate de relief specific mărilor şi lacurilor alături de conurile aluvionare menţionate mai sus, iar latitdinile mai mici, spre ecuator, sunt dominate de dune de nisip.
Savanţii au utilizat în principal simulările computerizate pentru a studia ciclul hidrologic al lui Titan, întrucât observaţiile precipitaţiilor de pe satelitul lui Saturn sunt dificil de observat, având în vedere că furtunile au loc cel mult o dată la 30 de ani tereştri.
Studiul mai sugerează şi că furtunile intense apar din cauza diferenţelor mari între vremea mai rece şi umedă din zonele latitudinilor mai mari, comparativ cu clima mai caldă şi uscată de la ecuator. Pe Terra, acest contrast al condiţiilor produce cicloni în latitudinile de mijloc, care duc la furtuni puternice şi viscole.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Imagini impresionante realizate de sonda Cassini a norilor de metan de pe Titan – FOTO
Primele imagini dintr-o lume extraterestră, dezvăluite de NASA la 12 ani de la filmarea lor