Paralaxa stelară a fost prima dată folosită în 1838 de astronomul german Friedrich Bessel pentru a măsura distanţa la o stea din constelaţia Lebedei, scrie Science Alert.
Pe scurt, paralaxa este o iluzie în care un obiect pare că se mişcă atunci când este văzut din două unghiuri diferite. Principiul este simplu. Puneţi un deget la o anumită distanţă de faţă şi închideţi şi deschideţi câte un ochi. Veţi vedea că degetul „se mişcă” în raport cu obiectele din spate, chiar dacă acesta a rămas nemişcat.
Principiul acesta se poate aplica şi în astronomie: anumite stele par să-şi schimbe poziţia în raport cu restul stelelor, deşi doar poziţia punctului de referinţă (Pământul) s-a schimbat.
În studiul recent, astronomii au putut măsura distanţa până la un grup de stele care se găsesc de partea cealaltă a galaxiei noastre, la 66.000 de ani lumină de Pământ. Distanţa este aproape dublă faţă de recordul precedent de 36.000 de ani lumină stabilit în 2013. Ambele distanţe au fost măsurate cu ajutorul Very Long Baseline Array (VLBA).
VLBA este alcătuit din 10 antene mari aflate la distanţe de mii de kilometri unele de altele, între America de Nord, Hawaii şi Caraibe, alcătuind împreună un singur ochi gigant. Acest lucru a permis astronomilor să detecteze mişcări în poziţia stelei echivalente cu diametrul unei bâte de baseball pe suprafaţa Lunii.
Astfel, la o distanţă de 66.000 de ani lumină, cercetătorii au observat naşterea unor stele. Moleculele de apă şi metanol din jur au amplificat luminozitatea la această distanţă. „Cu ajutorul VLBA, avem acum capacitatea de a măsura suficiente distanţe pentru a vedea marginile galaxiei şi a-i învăţa forma adevărată”, a precizat Alberto Sanna, unul dintre cercetătorii de la Institutul Max Planck.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Astronomii au descoperit o galaxie ce orbitează Calea Lactee
20 de lucruri uimitoare despre galaxii
Astronomii au descoperit cea mai îndepărtată galaxie de Pământ