Coeficientul de inteligenţă este mai important decât se crede: 9 lucruri pe care trebuie să le ştii despre IQ

Totuşi, de multe ori, IQ-ul este considerat învechit sau cel puţin o trăsătură puţin importantă a unei persoane, scrie Vox.

Potrivit lui Stuart Ritchie, cercetător la Universitatea din Edinburgh, există o mare cantitate de date care sugerează că este una dintre cele mai exacte predicţii cu privire la longevitate, sănătate şi prosperitate, iar psihologii au putut demonstra aceste lucruri în multe studii de-a lungul anilor.

• Iată cum o simplă cană cu ceai poate deveni un detector de particule!
• Pentru prima dată în istorie, astronomii au fotografiat îndeaproape o stea din afara galaxiei Calea Lactee

În noua sa carte, Intelligence: All that Matters, Ritchie susţine că IQ-ul nu setează neapărat limitele a ceea ce putem face, dar stabileşte un punct de plecare. Mai jos sunt nouă aspecte care ajută la explicarea coeficientului de inteligenţă şi de ce acesta contează.

Trebuie menţionat că aceste corelaţii nu pot fi perfecte: un IQ ridicat nu garantează o carieră de succes, aşa cum nici un IQ mediu sau mic nu poate spune cu precizie că un anumit individ nu are şanse la un venit ridicat (de asemenea cazuri ne lovim mereu).

1. Mulţi oameni au un coeficient de inteligenţă mediu

Primul lucru care trebuie ştiut despre IQ este că e un scor realizat din rezultatele diferitelor teste de logică, memorie, cunoaştere dobândită şi viteza de procesare a informaţiilor. Aceste scoruri sunt cuantificate şi comparate cu restul populaţiei. Un scor mediu este de 100.

Un test de IQ durează o oră sau mai mult. Trebuie administrat de un personal instruit, iar anumite porţiuni sunt cu limită de timp. Acele teste la liber de pe internet nu sunt legitime.

Ce este fascinant este faptul că cei care au scor bun la unul dintre teste tind să aibă scor bun la toate. Astfel, dacă obţii un rezultat bun la cât de repede poţi stinge o lumină intermitentă, înseamnă că există mari şanse să obţii un rezultat bun şi la alte teste care aparent nu au nicio legătură. Psihologii numesc aceste scoruri apropiate din diferite teste factorul inteligenţei generale.

Nu se ştie însă cum acesta există în creier, deşi psihologii au demonstrat existenţa acestuia de-a lungul anilor, nu numai în ceea ce priveşte testele, dar şi în ceea ce priveşte succesul din viaţă: statut social, cât de productiv eşti şi, cel mai interesant, probabilitatea de a muri înainte de vreme – care este subiectul următorului punct.

2. Un IQ mai mare te protejează de moarte

Conform cercetărilor, oamenii cu un coeficient de inteligenţă ridicat tind să fie mai sănătoşi şi să trăiască mai mult, iar un studiu de amploare realizat cu ajutorul a un milion de suedezi dovedeşte acest lucru, arătând o corelaţie între nivelul de inteligenţă şi vârstă: cei mai în vârstă tind să aibă un IQ mai mare decât media celor adulţi.

Există câteva motive pentru acest fapt. Cei cu un coeficient mai ridicat tind să câştige mai bine, ceea ce le asigură un trai mai bun, hrană suficientă şi de calitate şi acces la servicii de sănătate. De asemenea, persoanele inteligente sunt capabile să evite mai bine accidentele şi există studii în acest sens, conform cărora persoanele cu un IQ mai mare sunt mai puţin supuse riscului de a muri în accident de maşină.

3. Coeficientul de inteligenţă este corelat cu o carieră de succes şi bogăţie, dar nu cu fericirea

Cu toate beneficiile unui IQ ridicat – bogăţie, sănătate şi longevitate – s-ar crede că o persoană inteligentă ar fi fericită, dar în multe situaţii nu aşa stau lucrurile.

Trebuie menţionat că IQ-ul nu este neapărat asociat cu alte trăsături de personalitate. Excepţie este deschiderea la noi experienţe. „Într-o anumită măsură, persoanele mai inteligente vor căuta noi experienţe şi vor fi mai introspecţi”, relatează Ritchie în cartea sa.

4. Cel mai probabil vei rămâne cu ceea ce ai de la început

Studiile au arătat că dacă eşti un copil deştept, vei fi probabil o persoană bătrână deşteaptă.

Un studiu din Scoţia a arătat că un grup de persoane de 90 de ani are relativ aceleaşi rezultate la un test pe care l-au dat la 11 ani. Desigur, IQ-ul scade odată cu înaintarea în vârstă, dar tiparul de la 11 ani s-a păstrat şi la 90 de ani.

5. Inteligenţa îşi atinge maximul în intervalul 25-29 de ani, apoi începe să intre în declin

După 25 de ani, „inteligenţa cristalizată” – cunoaşterea acumulată – stagnează; în timp ce „inteligenţa fluidă” – abilitatea de a rezolva noi probleme – începe să scadă. Viteza de gândire/procesare este chiar în cădere liberă de la această vârstă încolo.

Ritchie precizează că înţelegerea inteligenţei raportată la vârstă este unul dintre principalele motive pentru a studia biologia coeficientului de inteligenţă. „Dacă am cunoaşte genele asociate cu inteligenţa – şi ştim că acestea sunt corelate, de asemenea, cu declinul cognitiv – putem prezice care persoane vor avea cel mai rău declin cognitiv pantru ca serviciile medicale să îi ajute”.

6. Jumătate din variaţia IQ-ului poate fi explicată de genetică

Studiile care compară gemenii au demonstrat că aproximativ jumătate din coeficientul de inteligenţă poate fi explicat de genetică. Ce este ciudat este că genetica tinde să fie un instrument mai bun în preziceri odată cu vârsta: genele gemenilor tind să fie mai puţin importante în copilărie, comparativ cu perioada de adult. Motivele nu sunt înţelese în totalitate.

Un motiv în acest sens poate fi dat de următorul exemplu: un copil cu o predispoziţie genetică pentru a fi inteligent alege să-şi petreacă mai mult timp în bibliotecă. Totuşi, un copil de doar 6 ani nu poate fi lăsat la bibliotecă neînsoţit, dar cineva de 18 ani poate. Altfel spus, aceste predispoziţii genetice se bucură de o „mai mare libertate de mişcare” şi pot fi exploatate şi scoase la lumină prin alegerile pe care o persoană inteligentă le ia de-a lungul vieţii, amplificând astfel potenţialul genetic.

7. Genetica nu este singura care contează pentru inteligenţă

IQ-ul nu poate fi redus doar la un anumit bagaj genetic. Aproape jumătate din variabilitatea coeficientului de inteligenţă este atribuit mediului. Accesul la nutriţie de calitate, educaţie şi servicii medicale joacă şi ele un rol important.

Totuşi, aceşti parametri ai IQ-ului nu sunt atât de bine înţeleşi precum biologia acestuia, iar după câte se poate observa de la punctele anterioare, nici ea nu este înţeleasă foarte bine.

„În ceea ce priveşte mediul înconjurător, este mult mai greu de a înţelege lucrurile”, precizează Ritchie. „Vieţile oamenilor sunt complicate, la fel ca mediul în care trăiesc. Este o posibilitate ca o mare parte din acest efect asupra inteligenţei unei persoane să fie pur şi simplu întâmplător”.

8. Oamenii devin în general mai deştepţi

Scorul mediu al IQ-ului pare să crească cu 2-3 puncte pe deceniu. Acest fenomen este cunoscut sub numele de efectul Flynn, şi este posibil care rezultatul acestei creşteri să fie creşterea calităţii vieţii: copiii au în general acces la hrană, educaţie şi servicii medicale mai bune. Ritchie mai argumentează şi că această creştere poate fi datorată şi faptului că astăzi se pune mai mult accent pe cunoaştere ca fiind motorul economiei.

9. IQ-ul are o creştere mai rapidă în ţările în curs de dezvoltare

Cele mai mari creşteri au loc în ţările în curs de dezvoltare, unde calitatea vieţii este şi ea în creştere, arătând încă o dată corelaţia dintre o viaţă mai bună şi inteligenţă.

Mai mult decât atât, există dovezi conform cărora coeficientul de inteligenţă poate fi în declin în ţările deja dezvoltate – probabil condiţiile mult prea bune duc la lipsa ambiţiei.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Două calităţi care influenţează succesul şcolar mai mult decât coeficientul de inteligenţă

Oamenii devin tot mai proşti. Coeficientul de inteligenţă a scăzut cu 14 puncte în ultimul secol, spun cercetătorii

Poţi mai mult de atât: 5 moduri prin care îţi dezvolţi inteligenţa

Top 10 lucruri pe care un om INTELIGENT nu le face