Conform UTA, cercetătorii şi-au concentrat atenţia asupra porţiunii din mantaua Pământului aflată la şapte kilometri adâncime, din vârful munţilor Himalaya, aflat la 4.876 de m altitudine. Secţiunea mantalei a fost împinsă la suprafaţă în urma interacţiunii dintre placa tectonică Indiană şi cea Asiatică. Asffel, a fost împinsă podeaua marină a vechiului ocean Tethys şi a fost creat lanţul muntos Himalaya, în urmă cu 55 de milioane de ani.
”Este o descoperire importantă deoarece puteam analiza originea mantalei aflată sub crusta Pământului, la adâncimi la care nu poate fi forat. Una dintre descoperirile cheie, iniţiale, a fost cea a microdiamantelor ale căror roci îşi au originile în tranziţia mantalei din zonă, produsă la adâncimi de 410 până la 660 de kilometri sub suprafaţa terestră,” a declarat Asish Basu, profesor de geologie din cadrul UTA.
Prin studierea rocilor fierbinţi şi a mineralelor asociate, specialiştii din cadrul studiului au descoperit existenţa hidrocarburilor şi a incluziunilor de hidrogen lichid din interiorul microdiamantelor. Pentru studiu a fost utilizat laserul Ramen Spectroscopic. Studiul a prezentat şi faptul că zona de tranziţie a mantalei, unde se formează diamantele, este lipsită de oxigen.
”De asemenea, am descoperit că în adâncimea mantalei, prin intermediul oxidării lichidelor cu conţinut scăzut de oxigen, este produsă apa şi dioxidul de carbon, care produce topirea mantalei din adâncime,” a declarat Souvik Das, cercetător din cadrul UTA. ”Ceea ce înseamnă că majoritatea componentelor cheie care afectează evoluţia, precum dioxidul de carbon sau apa, sunt produse în manta,”adaugă el.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: