Astronautul Scott Kelly încă resimte efecte devastatoare după un an petrecut în spaţiu: ”Mă simt ameţit, iar atunci când ajung într-un final în poziţie verticală durerea este îngrozitoare”

Pe data de 2 martie 2016, astronautul american Scott Kelly, împreună cu colegul său rus Mikhail Kornienko, aterizau pe Terra, după 340 de zile petrecute la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale. La întoarcerea pe Pământ, comandantul misiunii „Expedition 46” a părut foarte schimbat: era mai înalt, pe figura sa se putea vedea efectul iradierii, iar în privirea sa se putea vedea extenuarea.

Conform Slashdot, în noua sa carte Kelly prezintă efectele devastatoare pe care le resimte şi în prezent, produse de experienţa din spaţiu.La 48 de ore după ce s-a întors pe Pământ bărbatul afirma că îi era dificil să se ridice în picioare şi că se simţea precum ”un bătrân”.  ”Orice parte din corpul meu mă durea. Toate încheieturile şi toţi muşchii se împotriveau presiunii gravitaţiei. Mă simt ameţit, iar atunci când ajung într-un final în poziţie verticală durerea din picioare este îngrozitoare, de asemenea simt o senzaţie mult mai alarmantă. Se simte ca şi cum sângele s-ar grăbi să ajungă în picioare ca atunci când stai în cap, însă nu simt pielea umflându-se. Nimeni din cadrul spitalului nu a observat până acum simptomele unei persoane care a stat un an în spaţiu,” spunea Kelly. 

În cadrul misiunii desfăşurate, Kelly a fost supus unei serii de teste, menite să aducă noi informaţii referitoare la posibilitatea de a trimite astronauţi pe planeta Marte. Cât timp astronautul şi-a desfăşurat activitatea în spaţiul cosmic, pe Terra fratele său geamăn, Mark Kelly, era investigat în acelaşi scop.

După experienţa din spaţiu Scott susţine că ”omenirea nu va ajunge mai departe de zona Staţiei Spaţiale Internaţionale”. El consideră că vom reuşi să ajungem pe Marte doar atunci când vom afla mai multe informaţii cu privire la avantajele şi dezavantajele care fac posibil zborul în spaţiu. ”Sunt cunoscute foarte puţine aspecte privind ceea ce se întâmplă după şase luni. Spre exemplu, simptomele s-ar putea înrăutăţi în a noua lună. Nu ştim exact care sunt acestea, însă există o singură cale prin care putem afla. În timpul misiunii mele anterioare în care am petrecut 159 de zile pe ISS, mi-am pierdut o mare parte din masa osoasă, muşchii mei s-au atrofiat, iar sângele a început să se redistribuie în corp, fapt ce a dus la lărgirea şi apoi micşorarea ţesutului cardiac,” afirmă Scott în cartea sa. 

”Mult mai problematic a fost faptul că am început să am probleme cu vederea, precum majoritatea astronauţilor din misiunile anterioare.  Am fost expus la radiaţii de 30 de ori mai puternice decât cele pe Pământ. Este ca şi cum mi-aş fi făcut 10 radioagrafii ale toracelui zilnic. Astfel riscul apariţiei cancerului va fi crescut pe tot parcursul vieţii,” a adăugat astronautul. 

Comandantul american a ajutat la realizarea a nu mai puţin de 450 de studii, din aproape toate domeniile ştiinţifice. În acest sens, au fost întreprinse experimente care au avut drept subiect celulele stem, animalele nevertebrate inferioare, dar şi roboţii sau sateliţii.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: