Calculele prezentate de autorii studiului de la Oxford University, Hebrew University of Jerusalem şi NRC Kurchatov Institute sunt extrem de complexe şi greu de înţeles de către persoane obişnuite. Totuşi, explicând pe înţelesul tuturor, ar fi imposibil ca cineva să construiască un simulator atât de complex.
Asta deoarece în interacţiunile cuantice necesare pentru a crea simularea respectivă complexitatea creşte atât de repede încât aceasta nu mai poate fi controlată de computerele clasice sau cele cuantice.
Adăugarea unei singure particule în simulare ar dubla dimensiunea sistemului (simulatorului) necesar pentru a o modela. Pentru doar câteva sute de particule ar fi necesar un computer mai mare decât universul, potrivit celor doi autori ai lucrării, Zohar Ringel şi Dmitry Kovrizhi, ceea ce nu este imposibil, dar puţin probabil să existe.
Şi John D. Barrow, profesor de matematică la Universitatea Cambridge, a sugerat o nouă cale de verificare a adevărului despre Univers. El credea că o simulare imperfectă a realităţii ar avea, inevitabil, nişte disfuncţionalităţi observabile.
Citeşte continuarea pe
go4it.