NASA scoate la iveală detalii fascinante despre piticele cenuşii, ”stelele eşuate” care reprezintă un mister al astronomiei
Utilizând telescopul Spitzer al NASA, cercetătorii au descoperit că valurile gigantice sunt cauza variaţiilor în lumină şi a mişcărilor la scară largă a particulelor în atmosfera piticelor cenuşii care schimbă grosimea norilor, scrie Daily Mail.
Daniel Apai, autorul principal al acestui studiu şi cercetător la Universitatea Arizona din Tucson, a precizat că „este pentru prima dată când am putut vedea benzi şi valuri atmosferice în piticele cenuşii”.
Piticele cenuşii au nori groşi şi fierbinţi alcătuiţi din fier şi silice, iar aceşti nori gigantici se poate mişca şi pot deveni mai groşi sau mai subţiri într-un timp foarte scurt, chiar şi în mai puţin de 24 de ore terestre.
Noul studiu explică de ce acest fenomen are loc. Cercetătorii au observat că distribuţia şi mişcarea norilor de pe piticele cenuşii sunt similare cu fenomenele care au loc pe giganţii gazoşi din sistemul nostru solar (Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun). Spre exemplu, atât norii piticelor cenuşii cât şi cei ai lui Neptun formează benzi.
Piticele cenuşii – care sunt mai puţin masive decât soarele şi mai masive ca Jupiter – sunt prea mici pentru a fuziona elementele chimice din miez. De aceea mai sunt şi numite şi „stele eşuate”. De asemenea, au unele similarităţi cu giganţii gazoşi, întrucât compoziţia lor este în mare parte de hidrogen şi heliu. Spre deosebire de aceştia, piticele cenuşii nu se găsesc în sisteme planetare.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Se poate găsi viaţă în norii piticelor cenuşii
O auroră boreală a fost surprinsă pentru prima dată în afara Sistemului Solar – FOTO
Premieră în astronomie: astronomii au descoperit o pereche de găuri negre supermasive