Cât de des aveţi coşmaruri? Ce se întâmplă dacă aveţi acelaşi vis în mod frecvent?

În acest registru se încadrează şi coşmarul. Acesta reprezintă acel vis urât pe care îl avem, care ne sperie şi care ne trezeşte uneori din somn. După trezire, noi ne putem aminti cu lux de amănunte cele petrecute în vis şi suntem conştienţi de diferenţa dintre realitate şi viaţa onirică. Un punct important pe acest drum îl reprezintă terorile nocturne sau „pavor nocturn”. Spre diferenţă de coşmaruri, pavor nocturn este o manifestare a ce se extinde dincolo de viaţa din vis. Visătorul care are parte de o teroare nocturnă va părea treaz, va avea ochii deschişi, va ţipa, va avea un comportament agitat, dar totuşi va fi adormit. Trezit, după o anumită dificultate, el nu îşi va aminti absolut nimic despre ceea ce i-a perturbat somnul. 

 

În cazul amândurora, psihicul nostru încearcă să ne spună ceva despre luptele duse în interior. Luptele sunt provocate de experienţe negative pe care le-am avut în decursul dezvoltării, dar, datorită unor mecanisme de apărare special construite pentru a ne proteja, le-am uitat şi le-am blocat. Astfel, chiar dacă nu ne amintim de aceste, ele tot funcţionează „în fundal” şi ne afectează şi viaţa reală, nu numai cea onirică.

 

În ceea ce priveşte interpretarea acestora, Sigmund Freud considera că toate visele reprezintă dorinţe neîmplinite, iar unele, mai ales coşmarurile, reprezintă dorinţe neîmplinite şi blocate de către conştiinţă deoarece sunt prea tulburătoare pentru a le duce. Astfel, dorinţa de a nu mai vedea o persoană este echivalentă în psihicul nostru cu dorinţa ca acea persoană să moară şi, fiind o dorinţă foarte tulburătoare, mai ales dacă este vorba de o persoană apropiată, îi este blocat accesul la conştientizare.

 

O altă teorie care nu o anulează pe prima, ci mai degrabă vine spre a o completa prezintă coşmarul ca o încercare de a rezolva o situaţie traumatizantă din trecut şi de aici ne putem spune opinia asupra originii acestuia.

 

Formarea coşmarului, la fel ca şi a altor vise, se face prin fragmente a ceea ce ne amintim din ziua de dinainte, combinate cu conflictele nerezolvate reactivate în decursul zile. Aşa cum tot ceea ce ne înconjoară este privit subiectiv şi nimic nu poate fi văzut cu adevărat obiectiv, fiecare cuvânt, fiecare culoare, fiecare formă intră într-un lanţ asociativ care în final atinge lupta din psihic şi astfel aceasta caută o descărcare.

Dacă la adulţi, datorită dezvoltării, mecanismele de apărare sunt mai bine consolidate şi mai complicate, la copii acestea sunt la un nivel mai slab. În ceea ce priveşte visele, datorită acestui lucru, adulţii au visele mult mai greu de descifrat decât copiii, care, după cum există şi vorba, „spun adevărul”.

 

Pentru a exemplifica şi pentru a nu încurca şi mai mult cititorul, un copil venit la terapie, resimţea efectele unei traume generată de tatăl lui, care era un bărbat violent. El a avut un vis în care  stătea cu o fată de care îi plăcea şi din neant a apărut un paznic care a început să îl bată. În aceeaşi situaţie s-a aflat şi un bărbat analizat de un alt terapeut, doar că acesta a visat într-o noapte că se afla în armată ca soldat în termen şi un ofiţer i-a furat arma şi l-a trimis la arest. 

 

Am oferit aceste două exemple pentru a dovedi influenţa maturităţii asupra mecanismelor de apărare ce protejează amintirile traumatice şi, astfel, faptul că dacă la copil lucrurile sunt puţin mai evidente, la adult este nevoie de o interpretare serioasă a coşmarului.

 

Că tot veni vorba de interpretare, doresc să las cititorul să caute el singur răspunsul acestor două vise aproape similare şi închid articolul prin avertismentul asupra faptului că astfel de vise înspăimântătoare sugerează un conflict psihic, şi, dacă aveţi coşmaruri în mod frecvent, vă încurajez să începeţi o terapie.

 

Tiberiu Seeberger, psihoterapeut psihanalist în formare

0761517763