În fiecare moment, 10 milioane de jeturi de material solar sunt eliberate din suprafaţa astrului. Erup cu o viteză de aproape 100 de kilometri pe secundă şi pot atinge dimensiuni de aproximativ 10.000 de kilometri înainte să se prăbuşească. În ciuda abundenţei care seamănă cu un gazon, unde spiculii pot fi asemănaţi cu firele de iarbă, savanţii nu au înţeles până acum modul de formare al acestora, scrie Science Daily.
Simularea computerizată a putut fi realizată cu ajutorul observaţiilor a Interface Region Imaging Spectrograph (IRIS) al NASA şi a 1-meter Solar Telescope din Insulele Canare.
Rezultatele studiului au fost publicate în revista Science pe 22 iunie 2017.
Cheia constă în particulele neutre
Cheia, conform savanţilor, a fost reprezentată de particulele neutre. Oamenii de ştiinţă au fost inspiraţi de ionosfera Terrei, o regiune unde interacţiunile dintre particulele neutre şi cele încărcate electronic sunt responsabile pentru multe procese dinamice.
Modelul a început cu o înţelegere generală a modului în care plasma se deplasează în atmosfera solară. Mişcările de convecţie constante generează insule de câmpuri magnetice încâlcite. Atunci când aceşti curenţi duc plasma la suprafaţă şi mai departe în straturile inferioare ale atmosferei, liniile de câmp magnetic devin din nou drepte pentru a face faţă tensiunii, eliberând plasmă şi energie. În urma acestui proces, se nasc spiculii solari. Explicarea modului în care aceste „înnodări” magnetice apar şi se descâlcesc este partea dificilă a studiului.
Juan Martínez-Sykora, autorul principal al studiului şi fizician la Lockheed Martin şi la Bay Area Environmental Research Institute din Sonoma, California, precizează că, „în mod normal, câmpurile magnetice sunt strâns legate de particulele încărcate. Având doar acest tip de particule în model, câmpul magnetic rămâne blocat şi nu se putea ridica de la suprafaţa solară. Atunci când am adăugat particulele neutre, câmpurile magnetice se puteau mişca mai liber”.
Astfel, particulele neutre oferă flotabilitate nodurilor de câmp magnetic şi energia necesară pentru a se ridica prin plasma soarelui. Frecarea dintre ioni şi particulele neutre încălzesc şi mai mult plasma, atât în interiorul spiculelor cât şi în jurul acestora.
Pentru a ajunge la acest rezultat, a fost nevoie de observaţii care au durat un deceniu. Bart De Pontieu, autor al acestui studiu, de la Lockheed Martin Solar şi Astrophysics Laboratory din Palo Alto, California, a precizat că „acest model răspunde la multe întrebări pe care le-am avut de atât de multă vreme”.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
NASA a rezolvat unul dintre cele mai vechi mistere ale Soarelui, vechi de 70 de ani