În general, oamenii emit un miros natural al corpului, care diferă în funcţie de informaţia genetică a fiecăruia şi anumiţi factori, cum ar fi modul în care se alimentează .Un studiu din 2006 demonstra că persoanele care au o dietă vegetariană produc un miros mai plăcut decât cei care mănâncă carne.
“Pe suprafaţa pielii se găsesc două tipuri de glande sudoripare, ecrine şi apocrine, iar ambele sunt mai numeroase în axilă. Aceste glande încep să se dezvolte la pubertate, astfel încât majoritatea oamenilor nu emană un miros până în jurul vârstei de 11 sau 12 ani. Glandele ecrine elimină numai apă şi sare, nu au nimic de-a face cu mirosul corporal supărător, de acesta fiind responsabil glandele apocrine. Secreţia acestora conţine, pe lângă transpiraţia formată din apă şi electroliţi, grăsimi şi proteine, care reacţionează cu bacteriile de la suprafaţa pielii. Astfel, apare un miros neplăcut .
Aproximativ 1% până la 3% din populaţie suferă de hiperhidroză ( transpiraţie excesivă). Există un spectru larg de modalităţi de tratament, inclusiv terapii topice (deodorant şi antiperspirante ) şi sistemice ( glicopirolat, clonidine sau oxibutinină ), iontoforeză, injecţii neuroinhibitoare cu toxină botulinică şi intervenţii chirurgicale (simpatectomie toracică)’’, subliniază dermatologul Proca Ancuţa pentru Gândul.
Antiperspirantele vă împiedică să transpiraţi. Ele fac acest lucru prin anumite ingrediente, cum ar fi aluminiu şi zirconiu, care blochează temporar glandele sudoripare. “Numai antiperspirantele sunt capabile să influenţeze activitatea glandelor sudoripare ecrine. În tratamentul hiperhidrozei (transpiraţie excesivă), utilizarea sărurilor de aluminiu reprezintă prima opţiune. Eficacitatea este bine documentată într-o varietate de studii. Efectele secundare includ pruritul şi, uneori, dermatita de contact iritativă, care poate fi tratată simptomatic şi, de obicei, nu necesită întreruperea tratamentului. Utilizatorul trebuie însă să consulte un medic înainte de a utiliza produsul dacă suferă de o boală renală. În cazul acestor persoane, excreţia aluminiului din organism poate fi îngreunată datorită insuficienţei renale, iar acesta se depune la nivelul oaselor şi favorizează apariţia osteoporozei sau osteomalaciei, sau la nivelul sistemului nervos, iar aici poate produce modificări comportamentale, neuromotorii, senzoriale sau cognitive’’, adaugă specialistul.
Citeşte continuarea în Gândul.