Scott Bolton, cercetătorul de la Southwest Research Institute care conduce misiunea Juno, precizează că „descoperirile despre miezul, compoziţia, magnetosfera şi polii planetei sunt uimitoare”, scrie Science Daily.
Aurorele sunt pe cât de spectaculoase, pe atât de interesante
Analizele au putut fi făcute cu cele opt instrumente ale sondei. Dintre acestea, două instrumente monitorizează aurorele lui Jupiter, cel mai mare spectacol de lumini din sistemul nostru solar. JADE (Jovian Auroral Distributions Experiment) este un set de senzori care detectează electroni şi ioni asociaţi cu aceste aurore. UVS (Ultraviolet Imaging Spectrograph) examinează aurorele în lumină ultravioletă pentru a studia partea superioară a atmosferei şi a particulelor cu care aceasta interacţionează. Deşi savanţii se aşteptau la similarităţi cu aurorele Terrei, procesele aurorelor jupiteriene i-a contrariat pe cercetători prin prezentarea unor diferenţe esenţiale.
Phil Valek, cercetătorul care conduce studiul pe baza analizelor obţinute de instrumentul JADE a dezvăluit că, „deşi multe dintre observaţii au unele similarităţi terestre, se pare că procesele care stau la baza formării aurorelor sunt diferite. Cu JADE am observat că plasma care provine din atmosfera superioară ajută la formarea magnetosferei lui Jupiter. Totuşi, particulele energetice asociate cu aurorele jupiteriene sunt foarte diferite faţă de cele care alimentează aurorele terestre”.
Se ştia deja că vremea lui Jupiter nu era tocmai de plajă, dar amploarea furtunilor i-a uimit pe cercetători
De asemenea, fâşiile de nori orizontale dispar la polii planetei în furtuni gigantice de dimensiunea lui Marte. Un instrument de a lui Juno a analizat că fenomenul meteorologic are loc şi mult sub partea de sus a norilor, la presiuni de 100 de bari, de 100 de ori presiunea aerului la nivelul mării de pe Terra.
Bolton a precizat că „există totuşi o asimetrie nord-sud. Adâncimea fâşiilor este distribuită inegal. Am observat o scădere în amoniac la ecuator. Seamănă cu o versiune mai mare şi mai adâncă a curenţilor de aer care se ridică la ecuatorul Pământului”.
Şi câmpul magnetic este diferit
Juno analizează şi câmpurile magnetice pentru a înţelege structura internă a planetei Jupiter şi a cunoaşte masa nucleului. Savanţii consideră că există un fluid cu conductivitate electrică în miezul extern al gigantului gazos, fiind mecanismul care generează câmpurile magnetice.
Bolton adaugă faptul că „măsurătorile cu privire la măsurătorile câmpului diferă semnificativ de ceea ce ne aşteptam, care are implicaţii în distribuţia elementelor grele în interior, inclusiv implicaţii în existenţa şi masa miezului lui Jupiter”. Magnitudinea câmpului observat a fost de 7,766 Gauss, mult mai mare decât se aşteptau cercetătorii. Marea surpriză a fost variaţia însemnată a distribuţiei spaţiale a câmpului magnetic, care era mult mai mare în anumite zone şi mult mai mică în altele, peste, respectiv sub limita considerată de savanţi.
Aceste rezultate preliminare sunt publicate în două lucrări ale unei ediţii speciale a revistei Science.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Prima imagine color cu planeta Jupiter, trimisă de către sonda spaţială Juno – FOTO+VIDEO
NASA a publicat noi imagini INCREDIBILE cu planeta Jupiter
Europa, luna lui Jupiter, ar putea găzdui viaţă extraterestră. Anunţul făcut de NASA