De la razele X la Viagra. Zece produse care au fost inventate din greşeală şi care ne-au schimbat viaţa (majoritatea în bine)

Chipsuri de cartofi (1853)

George Crum, chef la Moon’s Lake House Lodge din Saratoga Springs (New York) a avut de-a face cu un client ciudat în anul 1853. O sursă spune că acesta era magnatul căilor ferate, Cornelius Vanderbilt, relatează History Extra.

• Telescopul Webb a găsit o populație neobișnuit de mare de asteroizi între Jupiter și Marte
• Un nou studiu dezvăluie cum au jucat cometele un rol „major” în apariția vieții pe Pământ

Oricine ar fi fost, cineva s-a plâns de felul în care Crum prăjea cartofii, fiind prea groşi şi prea moi. Deşi acesta a încercat să-i facă apoi mai subţiri şi mai crocanţi, clientul era în continuare nemulţumit.

Pentru a se răzbuna, Crum a decis să-i dea o lecţie clientului. A făcut cei mai subţiri cartofi posibili şi atât de crocanţi încât o furculiţă îi fărâmiţa. Departe de a urî cartofii, clientul a luat o îmbucătură după alta, spunând că sunt foarte delicioşi şi a comandat mai mult. Vestea s-a răspândit repede, iar după 150 de ani, chipsurile ocupă un întreg raion de supermarket.

Zaharina, îndulcitor artificial (1877)

Într-o noapte din 1877, chimistul rus Constantin Fahlberg era atât de absorbit de muncă încât nu şi-a dat seama de trecerea timpului. Grăbindu-se, a uitat să se spele pe mâini.

La masa de cină, muşcând dintr-o bucată de pâine prăjită, a realizat că aceasta are un gust dulce. Apoi chimistul şi-a adus aminte cum, în timpul zilei, a vărsat un compus experimental pe mâini.

Intrigat, Fahlberg a plecat de la masă şi s-a grăbit în laborator pentru a examina compusul. A observat că pe toate recipientele pe care le-a folosit în experiment exista acest reziduu dulce.

Mai pe scurt, dacă Fahlberg îşi spăla mâinile înainte să plece din laborator, este posibil ca lumea să nu fi avut îndulcitor cu zero calorii.

Coca-Cola (1886)

În încercarea de a găsi un tratament pentru migrenă şi mahmureală, chimistul John Pemberton a realizat un sirop făcut din vin şi extract de coca, pe care l-a numit ”Pemberton’s French Wine Coca”.

În 1885, Atlanta, de unde era chimistul, a interzis alcoolul, forţându-l pe Pemberton să producă o versiune de sirop bazată numai pe coca care trebuia să fie diluată. Într-o zi, un barman neatent a folosit apă minerală în loc de apă normală pentru a dilua băutura. Se crede totuşi că aceasta a fost de fapt intenţia lui Pemberton.

Oricum, întâmplarea a făcut ca interzicerea alcoolului să ducă la cel mai popular suc din întreaga lume.

Razele X (1895)

Fizicianul german, Wilhem Conrad Röntgen realiza experimente cu tuburi catodice pentru a investiga modul în care electricitatea trece prin substanţe gazoase. A umplut un astfel de tub cu gaz şi a trecut prin el un curent electric cu voltaj ridicat.

Spre surprinderea fizicianului, un ecran situat la un metru de tub s-a aprins cu o lumină verde, în condiţiile în care catodul care emitea lumină era înconjurat de un carton negru. Singura explicaţie era că razele (X) invizibile produse de tub au trecut prin carton, ajungând la ecran.

Folosindu-şi soţia drept cobai, Röntgen a descoperit că aceste raze treceau prin ţesutul mânii ei, lăsând oasele vizibile. Vestea s-a răspândit repede în lume. După doar un an de zile, razele X erau folosite pentru a diagnostica fracturile de oase.

Conul de îngheţată (1904)

La sfârşitul secolului al XIX-lea, când îngheţata a început să fie suficient de ieftină pentru buzunarul omului de rând, erau folosite hârtiile, sticla sau metalul pentru a ţine desertul.

La un eveniment din 1904 din St. Louis Missouri, erau mai mult de 50 de furnizori de îngheţată. Era cald, iar îngheţata se vindea bine, spre deosebire de gofrele fierbinţi. Atunci când furnizorul de îngheţată Arnold Fornachou a rămas fără hârtie, omul de lângă el, Ernest Hamwi, i-a venit în ajutor rulând gofrele într-un con unde se putea pune îngheţata.

Penicilina (1928)

Era 3 septembrie 1928 când bacteriologul scoţian Alexander Fleming a observat ceva ciudat în laboratorul său, în timp ce făcea curat după întoarcerea din concediu: o pată de mucegai pe o farfurie pe care nu a spălat-o înainte să plece.

Fleming a fost aproape de a arunca farfuria când a observat că mucegaiul dizolva bacteria staphylococcus din farfurie, creând un cerc curat în jurul culturii. Cumva, un spor de mucegai a căzut pe farfurie, probabil dintr-un geam deschis. După alte teste, Fleming a descoperit că exista ceva în mucegai care oprea creşterea bacteriei.

Dacă acesta era nu se grăbea să plece în concediu şi spăla respectivul vas, probabil astăzi nu exista penicilina, cel mai răspândit antibiotic din lume.

Cuptorul cu microunde (1946)

În timp ce testa microunde în faţa unui radar, inginerul Percy Spencer (care a abandonat şcoala la 12 ani) a simţit cum batonul de ciocolată din buzunar se topea. Gândindu-se că microundele pot fi responsabile, a încercat, împreună cu alţi cercetători să încălzească şi alte mâncăruri pentru a vedea dacă există un efect similar.

Atunci când Spencer a încercat boabe de porumb, acestea au explodat în toată camera. Apoi a decis să încălzească un ou. S-a copt atât de repede încât a explodat pe faţa unui coleg.

De atunci, mâncarea (dar nu toate tipurile de mâncare!) a putut fi încălzită mai uşor.

Velcro (1955)

Velcro este numit în termenii populari şi arici. Este acea universală încheietoare de care ne folosim zilnic.

În 1955, când inginerul electrician George De Mestral îşi plimba câinele, a observat că de haina lui s-au lipit ciulini – la fel şi de blana câinelui. Observând aceşti ghimpi la microscop, De Mestral a văzut mii de mici cârlige care se puteau ataşa de textura materialelor textile. Această descoperire l-a insirat să realizeze „ariciul”, o parte moale, şi alta dură, care imita cârligele ghimpilor.

Notiţe adezive (1968 şi 1974)

În 1968, chimistul Spencer Silver trebuia să inventeze un adeziv puternic pentru industria aerospaţială, dar a reuşit să inventeze doar unul slab. Ciudat pentru că micile sfere din acril din care era făcut adezivul erau aproape indestructibile.

Silver a dorit totuşi ca adezivul să fie vândut pentru a fi folosit la notiţele de hârtie care puteau fi lipite de birou fără urme lăsate pe suprafaţă. Ideea însă nu a prins.

Şase ani mai târziu, în 1974, chimistul Art Fry se săturase de semnele de carte care cădeau atunci când cânta în biserică. Aducându-şi aminte de un seminar, i-a venit ideea să folosească hârtiile adezive ale lui Silver. A început să taie hârtii galbene şi să folosească adezivul lui Silver. Văzând succesul vestea s-a răspândit, şi până în zilele noastre notiţele adezive au rămas galbene.

Viagra (1998)

Testele clinice ale companiei Pfizer au folosit Viagra ca un medicament pentru inimă pentru a scădea tensiunea şi a lărgi vasele de sânge. Deşi rezultatele au fost dezamăgitoare, într-un test, participanţii de sex masculin au avut erecţii care erau mai puternice şi durau mai mult decât de obicei.

Ian Osterloh, unul dintre cercetătorii de la Pfizer, a precizat că „niciunul dintre noi de la Pfizer nu s-a gândit la un asemenea efect secundar”. De asemenea, disfuncţiile erectile sunt de asemenea cauzate de circulaţia proastă a sângelui.

Aşadar, acum nici 20 de ani, a apărut o nouă piaţă şi medicamentul UK92480 a devenit Viagra, probabil cea mai populară pastilă din toate timpurile.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

18 dintre cele mai importante invenţii ale anului 2016

Cele mai grozave 20 de invenţii din 2015 – FOTO

Cele mai mari 50 de invenţii şi inovaţii de la roată încoace

Cele mai importante inventii romanesti