Numai denumirea m-a îngrozit: ciocuri în câlcâie. Ce-or mai fi şi astea?, m-am gândit eu când am primit diagnosticul de la medic. Sigur, ca tot omul, am dat repede un Google şi m-am lămurit. Zice-se că sunt nişte depuneri osoase care se formează pe calcaneu. Cauzele enumerate de medic: purtarea încălţărilor nepotrivite, vârsta, moştenirea genetică, sportul în exces şi greutatea corporală peste limitele normale.
Am identificat în listă (şi în minte) principala problemă – greutatea în exces.
Ca să înţelegeţi cum a pornit totul: a început cu o mică durere de călcâi, care s-a agravat până în punctul în care nu mai mergeam corect şi cu mari dificultăţi, şchiopătând şi sprijinindu-mă în piciorul sănătos. Durerea era sfâşietoare mai ales dimineaţa, dar nici ziua nu era tocmai uşor. Cam o lună am stat aşa, tot sperând că durerea trece de la sine, că o fi, că o păţi, că poate am călcat eu strâmb sau că am dormit într-o poziţie nu-ştiu-cum.