Dacă reproducerea acestor ,,pisici” va continua, experţii ar putea dezvălui cu exactitate momentul în care obiectele se schimbă între clasic şi fizică cuantică, practic diviziunea dintre microscopic şi macroscopic pe care cercetătorii încearcă să o descopere de zeci de ani, informează Science Alert.
,,Una dintre întrebările fundamentale din fizică este reprezentată de graniţa la care se situează lumea clasică de cea cuantică. Ar putea fenomenele cuantice să furnizeze condiţii ideale care pot fi observate la obiectele macroscopice? Teoria nu oferă niciun răspuns la această întrebare, deoarece probabil nu este o astfel de graniţă,” a declarat principalul cercetător din cadrul Universităţii Calgary.
Teoria originală a pisicii lui Schrödinger afirmă că dacă pui o pisică vie într-o cutie anti-atomică cu o bombă în interior, până nu vei deschide cutia nu vei ştii dacă bomba a explodat şi pisica a murit sau dacă bomba nu a explodat şi pisica este în viaţă.
Din punct de vedere fizic, atâta timp cât cutia este închisă, pisica este personaj a două realităţi. Este atât moartă, cât şi vie, deoarece nu putem confirma unul dintre aspecte, dar ştim că altă stare nu este posibilă. În fizica cuantică, aflarea unui obiect în două stări diferite în acelaşi timp este cunoscut sub denumirea de starea superpoziţiei, aceasta fiind baza computerelor cuantice, tehnologie ce va revoluţiona modul în care informaţia va fi procesată în viitor.
De la propunerea paradoxului, în 1935, fizicienii au încercat să realizeze experimentul utilizând fotoni de microunde care pot fi polarizaţi atât vertical, cât şi orizontal în acelaşi timp, până când polarizarea lor este măsurată. Fizicienii au utilizat tehnica pentru a crea două pisici ale lui Schrödinger (termenul de pisică fiind utilizat pentru particulele de lumină) în două ,,cutii’ cuantice în acelaşi timp. La sfârşitul anului trecut, fizicienii au reuşit să filmeze fenomenul.
În prezent, Alexander Lvovsky şi echipa sa au reuşit să genereze ,,pisici” cu amplitudini mult mai mari decât cele anterioare. Experimentul a implicat dobândirea unei superpoziţii a două unde de lumină coerente. Aceştia au reuşit să genereze ,,pisici” cu o amplitudine mare, prin transferarea undelor într-un divizor de fascicule luminoase.
Vă recomandăm să citiţi şi umătoarele articole: