Concluzie alarmantă: ecosistemele marine se află într-un pericol şi mai mare decât s-a crezut până acum. Nu doar schimbarea climatică este de vină
Cei doi factori au un efect cumulat şi trebuie abordaţi împreună pentru a preveni distrugerea ecosistemelor marine, relatează Seeker.
Conform acestui studiu, există şase puncte fierbinţi de biodiversitate în Atlantic, Pacific şi în Oceanul Indian.
André Chiaradia, co-autor al acestui studiu, precizează că „avem zone critice, unde există anomalie pe termen lung şi aceste zone sunt de asemenea bogate în biodiversitate.
Acest studiu este primul care suprapune distribuţia în oceane a speciilor de pe tot globul cu zone afectate de schimbarea climatică şi ţinteşte să identifice zonele prioritare pentru prezervarea speciilor.
Pentru a reuşi acest lucru, cercetătorii au folosit o bază de date compusă din 2.183 animale marine şi mai mult de trei decenii de informaţie cu privire la temperaturile de pe suprafaţa oceanelor, a curenţilor şi a productivităţii marine. De asemenea, au evaluat, datele pescuitului industrial ale Food and Agriculture Organization din ultimii 60 de ani.
Au observat că există o distribuţie eterogenă a schimbărilor în oceanele Pământului din 1979 până în 2014, cu cele mai mari schimbări la poli şi la tropice.
Din cauza creşterii temperaturii medii, căldura suplimentară a fost în mare parte absorbită de oceane, schimbând densitatea oceanelor şi formând o stratificaţie. Aceasta previne amestecul apei şi a nutrienţilor, care poate bloca producţia primară care formează tot lanţul trofic al unui ecosistem marin.
„O coincidenţă îngrijorătoare”
Astfel, cercetătorii au reuşit să identifice cele şase puncte fierbinţi, care includ apele pacifice de pe coasta peruană şi Insulele Galapagos, întinzându-se până în Oceanul Atlantic din jurul Argentinei şi Uruguayului, până pe coasta de est a Africii de Sud şi a Kenyei, apoi în apele din jurul Noii Zeelande şi a sudului Australiei, plus apele Oceaniei şi a Oceanului Pacific central. Practic, cele 6 puncte sunt distribuite în toate emisfera sudică a Terrei (imaginea de mai jos).
Atunci când aceste date au fost corelate cu cele ale activităţii industriale de pescuit, cercetătorii au observat o „coincidenţă îngrijorătoare”. Cele mai bogate zone în diversitate erau cele mai afectate atât de schimbările climatice, cât şi de pescuit.
De asemenea, studiile cu privire la pescuitul excesiv arată că 70% din rezerva de peşte a dispărut de la Al Doilea Război Mondial până astăzi.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
Paul Watson: păstorul biodiversităţii marine în lupta contra criminalilor