Una dintre genele prezente în oase a evoluat pentru a îndeplini un rol important pentru oamenii, CUNOAŞTEREA

Cercetătorii afirmă că munca lor furnizează o ilustraţie dramatică a retehnologizării creative şi economizatoare a genelor, mecanism specific care contribuie cu vastele variabile ale speciilor care împart acelaşi set de gene care diferă în mod profund prin fiziologia lor. 

Descoperirea dezvăluie că osteocrina, genă prezentă în scheletul muscular al mamiferelor, este inactivă în creierul şoarecilor şi foarte activă în creierul primatelor şi al oamenilor. Osteocrina a fost descoperită predominant în celulele din neocortex (cea mai evoluată zonă din creierul primatelor). 

Cercetătorii au descoperit că gena este prezentă într-o zonă a creierului responsabilă pentru funcţiile înalte şi gândire. Acest fapt sugerează că gena ar putea ajuta la dezvoltarea percepţiei, trăsătură prin care creierul uman se distinge de cel al primatelor. 

Dezvoltarea creierului la oameni şi alte primate este afectată în profunzime de experienţele senzoriale şi interacţiunile sociale. Cercetătorii au căutat să desluşească genele din creier care devin active şi inactive de experienţe care alimentează creşterea funcţiilor creierului. 

,,Am descoperit ceea ce noi considerăm a fi un indiciu critic al evoluţiei creierului uman, unul care ne oferă o viziune asupra mecanismelor genetice care stau la baza diferenţei dintre percepţia  oamenilor şi a şoarecilor,” a declarat principalul cercetător Michael Greenberg. 

Pentru a realiza experimentele, echipa a analizat nivelul ARN-ului din creierul şoarecilor, al şobolanilor şi al oamenilor. Deşi majoritatea genelor erau activate atât în creierul oamenilor cât şi în cel al şoarecilor, cercetătorii au observat un mic tip de gene care erau activate doar în creierul oamenilor. Mult mai mult, gena din oase, osteocrina, este prezentă în mare parte doar în creierul oamenilor, în creierul şoarecilor fiind inactivă. 

Avansând, cercetătorii au amplasat celule din creier prelevate de la toate cele trei specii în containere de laborator şi au încercat să recreeze chimic condiţiile care mimează stimularea senzorială. Stimularea chimică activeză osteocrina în mod selectiv din neuronii excitatori. 

Experţii au descoperit că osteocina era absentă din alte zone ale creierului responsabile pentru funcţiile necunoaşterii, precum navigarea în spaţiu, echilibrul, bătăile inimii şi controlul temperaturii. 

Sursa: Science Daily

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Misterele timpului şi secretele percepţiei noastre asupra realităţii