PREMIUL NOBEL pentru CHIMIE 2016 a fost acordat cercetătorilor Jean-Pierre Sauvage, Sir J. Fraser Stoddart şi Bernard L. Feringa

Experţii au dezvoltat cea mai mică maşinărie din lume. Laureaţii Nobel din 2016 au fost premiaţi pentru dezvoltarea maşinăriilor moleculare care în prezent sunt de mii de ori mai subţiri decât firul de păr.

Academia Regală Suedeză de Ştiinţă a decis să acorde Premiul Nobel în 2016 pentru Chimie  către Jean-Perre Sauvage din cadrul Universităţii din Strasbourg, Franţa, Sir J. Fraser Stoddart din cadrul Universităţii Northwestern, Evanston, IL, Statele Unite ale Americii, şi lui Bernard L. Feringa din cadrul Universităţii din Groningen, Olanda.

• Iată cum o simplă cană cu ceai poate deveni un detector de particule!
• Pentru prima dată în istorie, astronomii au fotografiat îndeaproape o stea din afara galaxiei Calea Lactee

    Jean-Pierre Sauvage                                    Sir J. Fraser Stoddart                             Bernard L. Feringa

Maşinăria dezvoltată de Jean-Pierre Sauvage, Fraser Stoddart şi Ben Feringa va putea fi utilizată de cercetătorii din întreaga lume pentru a dezvolta creaţii avansate. Unul dintre cele mai uitmitoare exemple este robotul molecular care se poate prinde şi poate conecta aminoacizii, construit în 2013.

Alţi cercetători au conectat motoare moleculare de polimeri pentru a forma o plasă. Atunci când motoarele moleculare sunt expuse luminii, plasa se strânge într-un mănunchi. Dacă cercetătorii vor descoperi o tehnică de recuperare a luminii ar putea dezolta un nou tip de baterie.

Dezvoltarea tehnologiei computaţionale demonstrează modul în care miniaturizarea tehnologiei (sau nanotehnologia) poate duce la o revoluţie. Laureaţii Premiului Nobel în Chimie din 2016 au miniaturizat maşini şi au împins astfel domeniul chimiei către o nouă dimensiune, se arată în comunicatul de presă publicat pe site-ul oficial al prestigioasei distincţii Nobel.

Primul pas spre proiectarea unei maşini moleculare a fost făcut de Jean-Pierre Sauvage în 1983, când a reuşit să lege două molecule de formă inelară împreună, pentru a forma un lanţ, numit „catenă”. În mod normal, moleculele sunt unite prin legături covalente puternice, în care atomii împart electroni. În schimb în lanţ au fost legate printr-o legătură mecanică mai liberă. O maşină capabilă să efectueze o sarcină trebuie să fie compusă din piese care se pot deplasa una faţă de celălaltă. Cele două inele conexate au împlinit exact această cerinţă.

Al doilea pas a fost făcut de către Fraser Stoddart, în 1991, cand a dezvoltat un „rotaxane” [„rotaxane” – o arhitectură moleculară sincronizată mecanic compusă dintr-o moleculă în forma unei gantere care este înfiletată întră-un macrociclu molecular (un macrociclu este format lanţuri de 8 sau mai multe molecule, sau din 12 sau mai multe molecule, un exemplu fiind medicamentele din seria macrolidelor, potrivit literaturii de specialitate – n.r.]. El a filetat un inel molecular pe un ax molecular subţire şi a demonstrat că inelul se poate deplasa în jurul axei. Printre lucrurile dezvoltate de acesta, bazate pe „rotaxane” sunt: un ascensor molecular, un muşchi molecular şi un cip de computer la nivel molecular.

Bernard Feringa a fost prima persoană care a dezvoltat un motor molecular; în 1999, el a reuşit să facă o pală de rotor moleculară să se rotească continuu în aceeaşi direcţie. Folosind motoare moleculare, el a rotit un cilindru de sticlă, care este de 10.000 de ori mai mare decât motorul şi, de asemenea, a proiectat o nanomaşină.

Laureaţii Premiului Nobel pentru Chimie 2016 au scos sistemele moleculare din impasul echilibrului făcându-le să se mişte în mod controlat. În termeni referitori la dezvoltare, motorul molecular se află la acelaşi stadiu în care era motorul electric în anii 1830, când inginerii au creat diferite pârghii şi roţi, fără să ştie că aceste invenţii vor duce la fabricarea trenurilor electrice, a maşinilor de spălat, a ventilatoarelor şi a maşinăriilor ce procesează alimentele. Nanomaşinile (maşinile moleculare) vor fi cel mai probabil folosite în dezvoltarea noilor materiale, senzori şi sisteme de stocare a energiei.

Nanomaşinile sunt de mii de ori mai subţiri decât un fir de păr

Nanomaşinile vor avea aplicabilitate în viitor de la materialele inteligente la noi posibilităţi de administrare a medicamentelor în interiorul corpului uman, de pildă acestea ar putea fi aplicate în mod direct pe celulele canceroase.

Nanomaşinile proiectate de laureaţii Nobel de miercuri sunt de mii de ori mai subţiri decât un fir de păr.

Premiul Nobel pentru Chimie din acest an a fost oferit cercetătorilor în semn de recunoaştere a succesului acestora în crearea de legături între molecule pentru a proiecta orice de la motorul unei maşini la muşchi la scară restrânsă.

„Aceştia şi-au însuşit mişcările de control la scara moleculară”, potrivit lui Olof Ramstrom, din partea Comitetului Nobel.

Reacţionând la anunţul premiului Profesorul Feringa a declarat: „Nu ştiu ce să spun, sunt şocat. Iar a doua mea reacţie a fost: Sunt puţin emoţionat.”

Jean-Pierre Sauvage s-a născut în 1944, în Paris, Franţa. A obţinut un doctorat în 1971 de la Universitatea din Strasbourg. Este profesor emeritus în cadrul Universităţii din Strasbourg şi director de cercetare emeritus la Centrul Naţional pentru Cercetări Ştiinţifice din Franţa.

Sir J. Fraser Stoddart s-a născut în anul 1942, în Edinburgh, Marea Britanie. A obţinut un doctorat în anul 1966 din partea Universităţii din Edinburgh. Face parte din Consiliul de Administraţie al profesorilor de chimie din cadrul Northwestern University, Evanston, SUA.
Bernard L. Feringa s-a născut în 1951, la Barger-Compascuum, Olanda. Are un doctorat obţinut în 1978 de la Universitatea din Groningen, Olanda. Este profesor în chimie organică la Universitatea din Groningen, Olanda.

Jean-Pierre Sauvage, Sir J Fraser Stoddart şi Bernard L Feringa vor împărţi premiul de 8 milioane de coroane suedeze (circa 850.000 de euro) pentru proiectarea şi sinteza de maşini la scară moleculară.

Laureaţii vor primi şi câte o medalie din aur. Pe Medalia Nobel pentru laureaţii în Chimie şi în Fizică este reprezintată Natura, în forma unei zeiţe, asemănătoare cu Isis, care iese dintre nori şi are în mâini cornul abundenţei, iar vălul care îi acoperă faţa austeră este susţinut de Geniul Ştiinţei.

Pe medalie este inscripţionat un citat inspirat din Vergilius Aeneid: Inventas vitam juvat excoluisse per artes (Invenţiile îmbogăţesc viaţa, pe care arta o înfrumuseţează), iar mai jos este gravat numele laureatului. Designul aparţine lui Erik Lindberg.

Şi Diploma Nobel este o operă de artă unică, creată de cei mai renumiţi artişti şi caligrafi suedezi şi norvegieni.

În 2015, cercetătorii suedez Tomas Lindahl, american Paul Modrich şi turco-american Aziz Sancar au fost recompensaţi cu premiul Nobel pentru chimie pentru studiile lor despre mecanismele celulare de reparare a ADN-ului, potrivit motivaţiei Comitetului Nobel.

Chimia a fost cea mai importantă ştiintă în propria muncă a lui Alfred Nobel, chimist, inventator, dar şi mare industriaş cu afaceri în domeniul producţiei de armament. Punerea în practică a invenţiilor sale şi întregul proces industrial din fabricile sale se bazau pe cunoştinţe în domeniul chimiei şi, de aceea, chimia a fost al doilea domeniu de acordare a premiilor, după fizică, menţionat de Nobel în testamentul său.

Din 1901 până în 2014, au fost 172 de laureaţi ai celor 106 Premii Nobel pentru Chimie, recompensa nefiind acordată în anii: 1916, 1917, 1919, 1924, 1933, 1940, 1941 şi 1942.

Doar patru femei au primit acest premiu: 1911 – Marie Curie (care aprimit şi Premiul Nobel pentru Fizică în 1903), 1935 – Irène Joliot-Curie (fiica Mariei Curie şi soţia lui Frédéric Joliot), 1964 – Dorothy Crowfoot Hodgkin şi în 2009 – Ada Yonath.

Frederick Sanger a primit Nobelul pentru Chimie de două ori (în 1958 şi în 1980).

Hitler le-a interzis la trei laureaţi să primească premiul Nobel

Cel mai tânăr laureat a fost Frédéric Joliot, care avea 35 de ani, când a primit premiul în anul 1935, împreună cu soţia sa Irène Joliot-Curie, iar cel mai vârstnic laureat în chimie a fost John B. Fenn, carea avea 85 de ani în anul 2002,  când a primit premiul.

Doi laureaţi în Chimie au fost forţaţi de autorităţi să refuze premiul. Adolf Hitler a interzis laureaţilor germani Richard Kuhn, în 1938, şi Adolf Butenandt, în 1939, să primească premii Nobel. De asemenea, şi germanului Gerhard Domagk, laureat în Fiziologie şi Medicină în anul 1939 i s-a interzis să-şi accepte premiul. Toţi şi-au putut primi mai târziu Diploma Nobel şi Medalia Nobel, dar nu şi premiul în bani.

Sezonul Nobel a debutat luni, când cercetătorul japonez Yoshinori Ohsumi a fost recompensat cu premiul pentru medicină pe 2016, pentru descoperirea mecanismului autofagiei. Erorile în aceste gene pot cauza o serie de boli, iar aceste descoperiri vor ajuta la explicarea cauzelor unor boli precum cancerul sau boala Parkinson.

Marţi, cercetătorii David Thouless, Duncan Haldane şi Michael Kosterlitz au fost declaraţi câştigătorii premiului Nobel pentru Fizică din 2016. Premiul a fost acordat pentru ,,descoperirile teoretice despre fazele tranziţiilor topologice şi  fazele topografice ale materiei”.

Sezonul Nobel 2015 va continua joi, când va fi anunţat câştigătorul premiului Nobel pentru literatură. Câştigătorul premiului Nobel pentru pace – singurul atribuit de Norvegia, conform dorinţei exprimate de fondatorul prestigioaselor distincţii, Alfred Nobel – va fi anunţat vineri. Premiul Nobel pentru economie va fi decernat luni.

Laureaţii îşi vor primi premiile Nobel în timpul unor ceremonii oficiale organizate la Stockholm şi la Oslo, pe 10 decembrie, ziua în care se comemorează moartea fondatorului premiilor, Alfred Nobel, decedat în 1896.

Numele nominalizaţilor şi alte informaţii despre aceştia sau despre procesul de selecţie nu pot fi făcute publice timp de 50 de ani.

Premiile Nobel sunt decernate din 1901, cu excepţia celui pentru economie, instituit în 1968 de Banca centrală din Suedia, cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la fondarea acestei instituţii. Premiile au fost create după moartea inginerului sudez Alfred Nobel (1833 – 1896), inventatorul dinamitei, conform voinţei sale din testament.