Ştiinţa care se ocupă de conversia luminii solare în energie electrică datează de mai bine de un secol. Cu toate acestea, se caută neîncetat noi metode pentru a face din acest proces unul mai eficient şi mai convenabil.
„Procesul nu implică numai cunoştinţe fundamentale de fizică şi chimie, în unele cazuri chiar şi de biologie, ci prezintă şi provocări serioase în materie de inginerie”, spune Brian Korgel, specialist în chimia materialelor nanostructurale şi profesor la Universitatea din Texas cu sediul în Austin.
Korgel şi colegii lui reprezintă o nouă generaţie de ingineri chimişti, aflaţi în căutarea răspunsurilor la unele dintre cele mai importante probleme globale.
„Domeniul ingineriei chimice avea cândva reputaţia de a fi foarte conservator. Odată ce-ţi luai diploma, urma să lucrezi într-o uzină chimică şi să porţi o cască de protecţie sau în cadrul unei mari rafinării”, spune Korgel.
Aceasta nu mai este singura opţiune, astăzi. „Acum, cu ajutorul unor produse chimice noi, precum materialele nanostructurale, cei din branşă încearcă să realizeze noi tehnologii pentru diversificarea surselor de energie. Ne folosim de chimie pentru a obţine materiale ce nu pot fi create altfel”, spune în continuare Korgel, care, alături de echipa sa, lucrează la un proiect susţinut de Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă din SUA, dedicat unui nou tip de celule solare: flexibile, uşoare, eficiente şi accesibile.
„Provocarea constă în a obţine o rată mai bună de conversie a radiaţiei solare în energie electrică. De exemplu, gradul de eficienţă al unei celule fotovoltaice obişnuite este de maxim 30 %. Prin urmare, cu o celulă fotovoltaică impecabil realizată nu poţi obţine un grad de eficienţă mai mare”, ne explică Korgel în laboratorul său din Austin.
Citeşte continuarea articolului pe
rador.ro