Cauza dispariţiei ihtiozaurilor, un grup de reptile marine, asemănătoare cu delfinii, care a înflorit în mările Pământului pentru mai mult de 150 de milioane de ani, a fost elucidată recent.
Oamenii de ştiinţă consideră că dispariţia acestui grup, acum 94 de milioane de ani, este cauzată de combinaţia fatală a încălzirii globale şi propriei lor incapacităţi de a evolua rapid.
Studiul, care a înclus multiple analize vaste, a negat precedentele cercetări că
ihtiozaurii au fost în declin timp de zeci de milioane de ani şi au fost eliminaţi din cursa existenţială de alte animale de pradă, cum ar fi şopârlele oceanice numite mozazauri.
Studiul a demonstrat că mozazaurii mari au apărut, de fapt, abia după ce ihtiozaurii au dispărut.
„Am descoperit că ihtiozaurii au fost foarte diverşi, în ultima parte a dominaţiei lor”, a declarat paleontologul Valentin Fischer, de la Universitatea belgiană din Liege, menţionând că mai multe specii cu diferite forme ale corpului şi diferite nişe ecologice au existat chiar dacă evoluţia ihtiozaurilor a început să stagneze.
„Considerăm că dispariţia a fost abruptă, nu una graduală”, a adăugat paleontologul Roger Benson, de la Universitatea Oxford.
Ihtiozaurii au apărut în urmă cu aproximativ 248 milioane de ani. Ei au devenit vietăţile principale din ecosistemele marine în timp ce dinozaurii dominau pe uscat.
Asemeni unui delfin, aceştia aveau un design aerodinamic, erau înotători extrem de rapizi şi eficienţi, respirau cu aer, aveau înotatoare musculare şi aripioare verticale pe spate, cum au rechinii, nu orizontale ca la balene sau delfini. Ei posedau ochi neobişnuit de mari şi năşteau pui vii.
Unele exemplare măsurau cel puţin 1 metru în lungime, iar altele ajungeau la dimensiuni imense ca shonisaurus, care au trăit în urmă cu aproximativ 210 de milioane de ani şi ajungeau la aproximativ 21 de metri lungime.
„
Shonisaurus a fost, probabil, cel mai mare animal care a apărut pe Pământ până la acel moment”, a declarat Benson.
Cercetătorii au examinat profund înregistrările despre ihtiozaurii fosili, reconstruind diversitatea evolutivă a grupului şi examinând dovezi ale schimbărilor climatice, care coincid cu dispariţia lor.
Pământul s-a încălzit rapid, apropiindu-se de cele mai călduroase momente din ultimii 250 de milioane de ani, declanşând fluctuaţii puternice ale temperaturilor şi nivelul mărilor. Pentru un timp, fluxurile acvatice de la fundul mărilor au devenit sărăce în oxigenul atât de necesar pentru viaţa animalelor maritime.
Fischer a declarat că aceste schimbări probabil au modificat rutele ihtiozaurilor migratori, ei găseau tot mai greu hrană şi locuri potrivite pentru reproducere.
Alte creaturi marine, inclusiv rudele calmarilor şi scoicile de recif, au suferit, de asemenea, pierderi majore.
Vă recomandăm şi aceste articole: