Două dintre cele mai mari ENIGME ale fizicii
La începutul secolului XX, cea mai mare problemă pe care şi-o puneau astronomii se referea la modul în care este pus în funcţiune Soarele. În acea perioadă, cercetătorii măsuraseră deja energia pe care o emite astrul solar şi ştiau, de asemenea, care este dimensiunea stelei care tronează în centrul Căii Lactee. Rămânea, însă, o problemă: dacă Soarele era alimentat cu combustibil (de exemplu, cărbune), acesta n-ar fi trebuit să se epuizeze în timp? Din câte ştim acum, astrul solar chiar se epuizează, doar că va mai trece ceva vreme până ca acest proces să se sfârşească.
Cea de-a doua enigmă pe care oamenii de ştiinţă încercau să o rezolve era cea a vârstei Pământului. În jurul anului 1900, cercetătorii erau de părere că planeta noastră nu are mai mult de 10, poate 20 de milioane de ani vechime. Răspunsul l-au primit puţin mai târziu, când a început să fie folosită metoda datării radioactive.
Dat fiind faptul că ştiinţa avansează pe zi ce trece, în momentul de faţă fizicienii au ajuns să se confrunte cu noi probleme, cărora încearcă să le dea de capăt. Principalele două: Câmpul Higgs şi materia întunecată.
Conform studiilor realizate până în acest moment, Câmpul Higgs ar reprezenta acea structură care dă masă obiectelor din Univers. Putem lua ca exemplu corpul nostru, despre care ştim că este format din atomi. Aceştia sunt formaţi, la rândul lor, din electroni şi quarci. Atât primii cât şi cei din urmă nu au, în mod propriu-zis, masă, dar o dobândesc în momentul în care interacţionează cu Câmpul Higgs. Care este explicaţia acestui fenomen?
În ceea ce priveşte materia neagră, aceasta a fost descoperită în anul 1998, în momentul în care astronomii au aflat că Universul se extinde cu o viteză foarte mare. Din câte se pare, materia neagră ar fi tocmai motivul acestei accelerări. A rămas, însă, o problemă: energia acestei materii este cu mult mai mică decât cea care diferenţiază energia unui atom de cea a întregului Univers. Prin urmare, cum se explică faptul că materia neagră, având o energie atât de mică, este responsabilă de accelerarea procesului de extindere a Universului?
Deocamdată, niciuna dintre aceste probleme nu a fost soluţionată. Dar, dacă luăm în calcul elucidarea celor două mari enigme, care îi puneau în dificultate pe cercetători, la începutul secolului trecut, nu ar trebui să ne facem griji în privinţa rezultatelor pe care le vor obţine astronomii din perioada actuală.
Sursa: abc.net.au
Vă mai recomandăm şi: ”Vrem apă să ne spălăm şi lumină să învăţăm”. Revolta studenţilor de la Iaşi în anul1987