5 aplicaţii ale Teoriei Relativităţii în viaţa noastră de zi cu zi. În mod normal, nu ne dăm seama cât de importante sunt acestea – FOTO
Teoria Relativităţii a fost formulată de Albert Einstein, în anul 1905. Conform acesteia, în Univers nu există cadre absolute de referinţă. Prin urmare, de fiecare dată când încercăm să măsurăm viteza unui obiect sau modul în care se comportă el în timp, acesta se află întotdeauna în legătură cu un alt fenomen. În al doilea rând, viteza luminii este aceeaşi, indiferent de cine sau ce o măsoară sau de viteza cu care aceasta este măsurată. În ultimul rând, în Univers nu există obiect care ar putea atinge o viteză mai mare decât cea a luminii.
Una dintre cele mai importante predicţii făcute de către celebrul fizician a fost cea a existenţei undelor gravitaţionale. Conceptul, emis în anul 1916, se află în strânsă legătură cu Teoria Relativităţii, însă oamenii de ştiinţă nu l-au putut demonstra decât foarte recent. Pe data de 11 februarie, cercetătorii din cadrul LIGO (Laser Interferometer Gravitaional-wave Observatory) au confirmat identificarea undelor gravitaţionale, confirmându-se, astfel, ceea ce a prezis Einstein în urmă cu exact 100 de ani.
În ceea ce priveşte Teoria Relativităţii, aplicaţiile acesteia pot fi observat în viaţa noastră de zi cu zi, deşi nu ne dăm seama. Noi vă propunem să aflaţi care ar fi cinci dintre acestea:
GPS-ul
Pentru ca dispozitivul nostru GPS (Global Positioning System) să funcţioneze în mod eficient, este nevoie ca sateliţii artificiali care orbitează în jurul Terrei să fie construiţi în funcţie de principiul formulat în cadrul Teoriei Relativităţii. În mod concret, sateliţii funcţionează pe baza unor ceasuri extrem de precise, ce raportează erori de doar câteva nanosecunde. Din moment ce sateliţii se deplasează la altitudini foarte mari faţă de Pământ (în jur de 20.000 de kilometri), cu o viteză de circa 10.000 km/h, se produce o dilatare în timp de circa 4 microsecunde, în fiecare zi. Dacă adăugăm efectele gravitaţiei, durata de timp creşte la 7 microsecunde. Prin urmare, dacă nu am lua în calcul conceptul formulat de Einstein, GPS-ul nostru ne-ar arăta, de exemplu, că destinaţia la care dorim să ajungem nu se află la 0,8 km, aşa cum eram obişnuiţi, ci la 8 km.
Foto: mashable.com
Culoarea galbenă a aurului
Atomul de aur este unul greu, ceea ce înseamnă că electronii din interiorul său se deplasează la o viteză suficientă pentru ca masa lor relativă să se mărească, pe parcurs ce lungimea lor se contractă. Drept rezultat, lungimile de undă ale electronilor din orbitalii interior sunt mai mari. Din moment ce lungimile de undă sunt mai mari, înseamnă că o parte din lumina vizibilă este absorbită de substanţă, în zona albastră a spectrului său. În cazul aurului, atunci când lumina este absorbită şi emisă din nou, noi putem vedea cu ochiul liber mai puţin culoarea albastră, ci pe cea galbenă, portocalie şi roşie, care au lungimi de undă mai mari decât aceasta.
Foto: weisseducation.com
Mercurul se întâlneşte, în mod normal, în stare lichidă
La fel ca şi în cazul aurului, atomul de mercur este unul greu, dat fiind faptul că electronii din interiorul său sunt puternic legaţi de nucleu, datorită vitezei şi masei lor aflate în continuă creştere. Spre deosebire de aur, atomii de mercur sunt slab legaţi între ei, ceea ce înseamnă că substanţa se topeşte la temperaturi destul de scăzute. Acesta este motivul pentru care mercurul se întâlneşte, de obicei, în stare lichidă.
Foto: techeblog.com
Tuburile cu raze catodice
În urmă cu doar câţiva ani, majoritatea televizoarelor şi a monitoarelor funcţionau cu ajutorul tuburilor cu raze catodice. Acestea erau puse în funcţiune prin intermediul bombardării cu electroni a suprafeţei de fosfor din interiorul tuburilor. Astfel, fiecare electron corespundea unui pixel, care compunea imaginea redată pe ecran. Procesul era realizat folosindu-se un magnet, care, în momentul în care era fabricat, trebuia să se ţină cont de efectele teoriei emise de Einstein în 1905, pentru ca pixelii să fie redaţi în mod corespunzător.
Foto: electronics.howstuffworks.com
Lumina
Dacă Isaac Newton a avut dreptate în momentul în care a afirmat că în Univers există cadre de referinţă, înseamnă fie că Einstein nu a avut dreptate, fie că noi ar trebui să găsim o nouă definiţie pentru ceea ce numim „lumină”. „Nu numai că magnetismul, ca şi clasă de fenomene fizice, nu ar exista, ci şi lumina, ca radiaţie electromagnetică, nu ar exista. Acest lucru se datorează faptului că relativitatea presupune schimbări în deplasarea câmpului electromagnetic la viteze limitate, ceea ce înseamnă că acestea nu se produc în mod instantaneu”, susţine Thomas Moore, profesor de fizică în cadrul Pomona College, California.
Foto: creoglassonline.co.uk
Sursa: livescience.com
Vă mai recomandăm şi: Tesla lansează noua maşină electrică. Cât costă aceasta – VIDEO