Ketamina se poate alătura în curând marijuanei, ca un drog recreaţional reabilitat pentru uzul medical.
Spre deosebire de canabis, ketamina a continuat prin a fi acceptată de aplicaţiile medicale pentru capacităţile sale de calmare. Aceste aplicaţii, însă, pot fi în curând extinse de la anestezice la tratament pentru depresie.
Descoperită în 1962, ketamina a început să fie folosită pentru anestezie şi tratamentul durerilor cronice. La începutul anilor 1970, a început să fie folosit ca un drog recreaţional. Până în anii ‘90, sub numele de Special-K, a fost popular în cluburi pentru efectele sale halucinante şi disociative.
Deşi ketamina are efect de scurtă durată, acesta a fost asociat cu înec şi decese în accidente rutiere. De asemenea, poate ridica până la un nivel periculos tensiunea arterială, în special în combinaţie cu alte medicamente.
În mod previzibil, decesele tragice asociate cu utilizarea ketaminei au condus la multiple campanii de informare şi controale pe scară largă a poliţiei. Acest lucru a stimulat cercetări în scopuri medicale, rezultatele, însă, au demonstrat că ketamina poate fi un antidepresiv eficient.
Un studiu recent condus de Matthew Cooper, de la Universitatea Dalhousie, Canada, a examinat toate rapoartele cu privire la utilizarea ketaminei pentru tratarea depresiei.
Într-un interviu pentru The Washington Post, Dennis Hartman, un om a cărui depresie a fost de lungă durată şi severă şi care a folosit ketamină înainte de a încerca să se sinucidă, a declarat: „Viaţa mea va fi întotdeauna împărţită în perioada de dinaintea primei perfuzii şi după ea. Acest sentiment de suferinţă şi durere care te goleşte. Am fost uluit de lipsa de durere”, a declarat Hartman.
Administrarea ketaminei, explicată în aceste studii, este foarte diferită de utilizarea ei în calitate de anestezic şi modul în care este consumată de petrecăreţi. Potrivit studiului lui Cooper: „În prezent, administrarea nazală este strategia cea mai promiţătoare pentru a atenua efectele disociative şi psihotomimetice/ halucinogene.” Alte studii au folosit picături intravenoase. Doza este, de asemenea, mult mai mică decât în pregătirea pentru o intervenţie chirurgicală.
Rapoartele de caz indică că administrarea ketaminei în acest mod are un efect aproape imediat, spre deosebire de clasa utilizată în mod obişnuit de antidepresante numite inhibitori ai recaptării serotoninei (SSRI), cărora le ia, de obicei, săptămâni sau luni pentru a îmbunătăţi starea de spirit.
Dovezile au determinat Asociaţia Americană de Psihiatrie (APA) să stabilească un grup de lucru care va cerceta utilizarea ketaminei pentru depresie. Chiar şi în doze mici, ketamina poate induce uneori halucinaţii şi stări disociative, însă tratamentul, aplicat în condiţii controlate, nu are efecte adverse sau daune grave precum dependenţa.