Cum a dispărut supercontinentul RODINIA, cel mai mare de pe Terra. Descoperire-surpriză a oamenilor de ştiinţă

Conform unui studiu realizat de cercetători ai Universităţii din Southampton, Marea Britanie, vulcanii subacvatici de pe Terra ar fi influenţat în urmă cu câteva sute de milioane de ani compoziţia chimică a oceanelor. Acest fenomen este considerat ca fiind un factor esenţial în procesul de încălzire treptată a planetei noastre.

Oamenii de ştiinţă britanici susţin că, în urmă cu 700 de milioane de ani, Terra era acoperită cu straturi foarte groase de gheaţă, care o transformau într-un imens „bulgăre de zăpadă”. Calotele imense de gheaţă s-au topit între timp, lăsând în urmă reminiscenţe, în zonele polare.

Cercetătorii sunt de părere că la baza acestui fenomen se află activitatea vulcanilor subacvatici, care, în momentul în care au erupt, propagau cantităţi imense de căldură, topind zăpada. Totodată, exploziile provocate de vulcani ar fi dus la destrămarea supercontinentului Rodinia (cea mai mare suprafaţă de uscat de pe Terra, în urmă cu 1 miliard de ani) şi, totodată, la modificarea compoziţiei chimice a oceanelor.

Această modificare, dar şi reducerea nivelului de dioxid de carbon din atmosferă au cauzat răcirea climei de pe Terra şi formarea unei calote de gheaţă ce învelea, practic, întreaga planetă. Pe de altă parte, în momentul în care vulcanii tereştri au început să erupă, în atmosferă a fost propulsată o cantitate foarte mare de dioxid de carbon, care a dus la încălzirea treptată a climei de pe Pământ şi topirea învelişului glaciar.

Activitatea vulcanilor, care a produs destrămarea supercontinentului Rodinia, a provocat, totodată, schimbări importante în compoziţia chimică a oceanelor. „Atunci când lava produsă în urma erupţiilor vulcanilor ajungea pe fundul oceanelor, erau declanşate schimbări rapide şi profunde în biogeochimia apelor”, a declarat Tom Gernon, cercetător în cadrul Universităţii din Southampton.

Oamenii de ştiinţă susţin că, în momentul în care Rodinia s-a destrămat, vulcanii au erupt, iar lava produsă a condus la formarea unei roci denumite hialoclastită. Dat fiind faptul că roca este bogată în calciu, magneziu, silicon şi fosfor, toate aceste substanţe au fost propagate ulterior în apă. Schimbările din compoziţia chimică a oceanelor au determinat o creştere semnificativă a nivelului de oxigen din atmosferă, iar, ulterior, apariţia primelor forme de viaţă.

Sursa: mainenewsonline.com