Ne-am obişnuit cu concepţia conform căreia copiii mici sunt neajutoraţi, nestatornici şi zgomotoşi. Cu toate acestea, haosul din viaţa unui bebeluş ascunde unele competenţe cu adevărat magnifice - fapte incapabile de a fi înţelese de maturi.
Bebeluşii de şase luni pot distinge diferenţe subtile între două maimuţe, pe când copiii de 9 luni şi adulţii nu observă aceste diferenţe. Într-un studiu din 2002 despre recunoaşterea facială, oamenii de ştiinţă au cercetat 30 de copii de 6 luni, 30 de copii de 9 luni şi 11 adulţi. În primul rând, grupurile s-au familiarizat cu o serie de maimuţe şi chipuri umane care apăreau pe un ecran. Apoi, printre chipurile deja familiare au apărut feţe noi. Ideea este că bebeluşii au petrecut mai mult timp uitându-se la feţele noi decât la cele pe care le-au mai văzut.
Copii de şase luni au recunoscut chipurile familiare ale maimuţelor şi se uitau la imaginile maimuţelor noi, abia apărute mai mult timp. Pe când adulţii şi copii de 9 luni au fost consternaţi şi s-au uitat la chipurile noi aceeaşi cantitate de timp cât s-au uitat la feţele maimuţelor pe care le-au mai văzut.
Abilităţile vizuale superioare nu se aplică doar la confruntările faciale: copiii de 3-4 luni pot vedea diferenţele de iluminare nedetectabile pentru adulţi. Acest supertalent efemer dispare, însă, după doar câteva luni.
Pentru a testa acuitatea vizuală la copii, studiul condus de Jiale Yang de la Universitatea Chuo din Tokyo a generat mai întâi o serie de imagini 3D ale unor melci. Melcii străluceau de parcă sursa de lumină ar fi căzut din diferite părţi. Adulţii şi copiii de 5-6 luni nu au observat diferenţele între sursa de iluminare. În timp ce copiii mai mici au fost capabili să o facă.
„Cu experienţă, copiii învaţă probabil că aceste diferenţe subtile nu sunt importante. Drept rezultat, copiii îşi pierd această capacitate izbitoare”, arfirmă Jiale Yang.
Expertul în limbajul copilului Janet Werker, de la Universitatea British din Columbia, împreună cu colegii săi, au descoperit că bebeluşii de 6-7 luni crescuţi în familiile vorbitoare de limba engleză ar putea observa diferenţele din limba hindi. Spre exemplu, există în limba hindi un sunet ”ta”, care are două semnificaţii diferite în funcţie de pronunţie. Copii de 6-7 luni au resimţit aceste nuanţe subtile care depind de poziţia limbii în gură. În studiile ulterioare, cercetătorii au descoperit că aceasta dispare în timpul primului an de viaţă.
Şi încă ceva deosebit: adulţii cad pradă unui simplu truc de percepţie la care copiii mici rămân imuni. Când braţele sunt încrucişate, de obicei confundăm când trebuie să spunem că mâna ne-a fost atinsă. Copiii de 4 luni însă au ştiut la ce picior au fost atinşi. Doar că peste două luni această precizie a dispărut.