Se consideră că multe animale pot mirosi frica oamenilor, dar se pare că şi oamenii pot mirosi sentimentele altor persoane. Cercetătorii aduc argumente.
Cercetatorii au descoperit că mirosurile din transpiraţia umană ne pot anunţa dacă cineva se simte furios sau agresiv, contribuind la instituirea stării de alertă pentru o potenţială violenţă. Voluntarii care au mirosit secreţia eliminată prin porii pielii au reacţionat diferit în funcţie de sportul sau activităţile pe care le desfăşoară.
Cercetătorii din domeniul neuroştiinţei, care au realizat studiul, au constatat că persoanele expuse la mirosuri (semnale chimice) provenite de la oameni agresivi au devenit mai nerăbdători să răspundă.
Smiljana Mutic, neurolog de la Spitalul Universitar Aachen, din Germania, şi cercetător la Universitatea Karolinska din Stockholm, Suedia, a fost cercetatorul principal al studiului şi a declarat că detectarea semnalelor chimice ale agresiunii pare a fi subconştientă.
Niciun voluntar nu a fost capabil să observe, în mod conştient, diferenţe între mirosurile corpului uman şi probele care le-au fost prezentate.
Mutic consideră că acest lucru denotă capacitatea noastră de a detecta agresivitatea şi furia prin mirosul corpului.
„Văzut din punct de vedere evolutiv, este extrem de benefic să poţi identifica cu exactitate dacă omologul tău este o sursă potenţială de vătămare pentru tine, chiar şi prin utilizarea simţului olfactiv. Semnalele chimice sunt doar o faţetă a unei situaţii complexe, multisenzoriale, de comunicare socială. În timp ce interacţionăm cu cineva, nu numai că simţim mirosul interlocutorului nostru, ci şi auzim, vedem sau simţim. Cel mai important, noi vedem persoana. Informaţia vizuală dobândită lasă un impact mai mic celorlalte simţuri. Toate acestea ne duc cu gândul la faptul că oamenii, natural, nu detectează aceste semnale chimice conştient”, a declarat Smiljana Mutic.
Pentru a efectua studiul, cercetatorii au colectat mirosul a 16 voluntari sănătoşi de sex masculin, care erau parte la o sesiune de box şi care mai târziu au folosit un mecanism pentru exerciţiu.
Fiecare a fost rugat să evite alimentele puternic mirositoare, precum usturoiul, cafeaua şi curry timp de două zile înainte de a li se colecta probele şi, de asemenea, au fost rugaţi să evite folosirea substanţelor de igienă corporală cu arome.
De la fiecare voluntar au fost colectate două probe de transpiraţie în funcţie de nivelul lor de furie şi agresivitate măsurate printr-o serie de chestionare şi teste. Când probele au fost colectate, alţi 22 de voluntari au mirosit probele, iar schimbările lor cognitive au fost evaluate, prelucrate şi analizate printr-o serie de teste.
Mutic afirmă că voluntarii au dat dovadă de „un nivel sporit de anxietate”, atunci cand erau expuşi la probele de la sesiunea de box, în timp ce probele colectate din timpul exerciţiilor cu mecanismul nu au stimulat nici un răspuns la voluntarii are au mirosit probele. Hormonii steroizi, cum ar fi testosteronul şi androstadienone, au fost asociaţi cu agresiunea şi mirosul corporal.
„Cu toate acestea, cuantificarea lor depinde de alte substanţe non-volatile, cum ar fi cortizol – hormonul stresului, de serotonină – de care depinde de starea de spirit – sau adrenalina – hormon energizant”, a continuat Mutic.
A fost constatat că oamenii pot să asocieze anumite mirosuri cu starea de spirit. Spre exemplu, mirosul de lacrimi pare să transmită tristeţe altora.
„În primul rând să analizăm dovezile care vorbesc despre faptul că mirosului influenţează interacţiunea dintre copil şi mamă, influenţează atractivitatea între parteneri, transmiterea informaţiilor despre identitate, vârstă, sex şi starea de sănătate. Acum, dacă luăm în considerare faptul că capacităţile olfactive ale unui câine sunt mult mai bune decât ale oamenilor, este perfect plauzibil că câinii pot identifica semnalele chimice de agresiune umană” , a explicat Smiljana Mutic.