Foarte puţini oameni se nasc cu imposibilitatea de a simţi durere. Aceste persoane pot suferi de multe ori o serie de leziuni, atunci când sunt tineri. Bebeluşii au tendinţa de a-şi muşca degetele de la mâini, degetele de la picioare şi buzele până când sângerează.
O femeie, care s-a născut cu incapacitatea de a simţi durere pe piele, a simţi-o pentru prima dată datorită unor medicamente prescrise pentru o supradoză de opiacee. Ea fost arsă cu un laser şi se pare ca i-a plăcut senzaţia.
Această tulburare este cauzată de o mutaţie genetică rară care rezultă din lipsa canalelor de ioni care transportează sodiul prin nervii senzitivi. Fără aceste canale, cunoscute sub numele de canale Nav1.7, celulele nervoase nu pot comunica durerea. Cercetatorii au încercat să creeze compuşi care să blocheze canalele Nav1.7, crezând că ar putea astfel să blocheze durerea oamenilor, fără alte tulburări.
„Asta arăta ca ideea unui medicament fantastic. Dar în timp ce câţiva compuşi au avut un oarecare succes, nu s-a putut ajunge la pierderea totală a capacităţii de a simţi durere la fel ca persoanele care nu dispun de ea pe cale naturală”, afirmă specialistul în Neurobiologie Senzitivă, John Wood, profesor la Universitatea College din Londra.
Pentru a afla de ce medicamentul nu creează aceeaşi stare, John Wood şi echipa sa au studiat soarecii care au fost modificaţi genetic pentru a nu avea canalele Nav1.7. Aceste animale nu au simţit durere, indiferent dacă cozile lor au fost expuse la temperaturi extreme, calde sau reci.
O analiză mai atentă a nervilor rozătoarelor au arătat că şoarecii care au fost lipsiţi de Nav1.7 au avut o creştere uriaşă în expresia genelor responsabile pentru peptide opioide, analgezicele naturale al corpului. Şoarecii par să dezvolte mai multe peptide de acest fel, care ameliorează durerea, fapt ce ar putea explica de ce oamenii lipsiţi de acest canal nu simt durerea.
Atunci când unei femei în vârstă de 39 de ani, care nu a simţit niciodată senzaţia de durere, i-a fost administrat un compus chimic numit naloxonă, ea a fost în stare să simtă durerea de la un laser fierbinte pentru prima dată. „Cred căa fost destul de plăcut experimentul”, afirmă Wood. Femeia, care doreşte să rămână anonimă, speră că acest medicament ar putea fi utilizat pentru a trata copiii care au aceeaşi stare ca şi ea.
Wood nu este sigur dacă această idee va fi o opţiune bună, deoarece utilizarea pe termen lung a naloxonei ar putea avea efecte secundare.
„Opiaceele şi blocarea canalelor Nav 1.7 ar putea face analgezice mult mai puternice, dar ele nu vor fi doar benefice pentru pacienţi. Dacă luăm calea terapiei combinate, oamenii ar trebui să ia opiacee pe parcursul duratei de viaţă, ceea ce nu este un lucru binevenit”, afirmă Kenji Okuse, reprezentantul Colegiului Imperial din Londra. El consideră că aceste studii pot schimba concepţia medicinii despre tratarea condiţiilor de durere, dar mai e nevoie de o examinare suplimentară.