Noul său chip nu prezintă nicio cicatrice aparentă, iar părul a început să îi crească. Operaţia a avut loc la New York, la jumătatea lunii august. La trei luni după acea intervenţie chirurgicală, rezultatul ei pare incredibil.
Patrick Hardison nu mai avea chip. Din 2001, fostul pompier american nu mai avea nici păr pe scalp, nici buze, aproape niciun fragment de nas, nici pleoape, nici urechi, nici chiar canale auditive, distruse complet în timpul unei intervenţii a pompierilor din Mississippi într-o clădire cuprinsă de flăcări. Pentru a nu-i speria pe copiii lui, Patrick Hardison le spunea că s-a „luptat cu un urs”. La jumătatea lunii august, a primit o grefă totală de faţă. Nu a fost prima din lume, desigur, dar acea operaţie a avut cel mai mare grad de complexitate dintre toate operaţiile realizate până în prezent pe plan mondial.
Profesorul Eduardo Rodriguez, care a coordonat echipa de medici chirurgi de la clinica NYU Langone din New York, spune că acea operaţie a reprezentat un pas major făcut înainte pe plan medical.
De la primul transplant parţial de faţă, realizat în Franţa, în 2005, potrivit chirurgului american, tehnicile în domeniu sunt în prezent suficient de avansate pentru a începe operaţiile pe răniţii de război.
Este pentru prima dată când rezultatul final nu a prezentat nicio cicatrice şi neregularităţi la nivelul feţei (cicatricele sunt la nivelul gâtului şi craniului), a explicat Eduardo Rodriguez într-o conferinţă de presă. Acest rezultat a fost obţinut graţie unei etape de pregătire, ce a constat în extirparea unei cantităţi importante de ţesut, înainte de implantarea noului chip, prelevat de la donatorul David Rodenbaugh, un tânăr artist în vârstă de 26 de ani, aflat în moarte cerebrală după un accident de bicicletă, produs în cartierul newyorkez Brooklyn în luna iulie.
Chirurgii americani au transplantat şi fragmente osoase şi au fixat noul chip cu ajutorul unor plăci şi şuruburi, pentru a da întregului ansamblu transplantat un aspect simetric şi regulat. Grefele de urechi şi canale auditive au fost şi ele prezentate ca o premieră medicală.
Imaginile cu Patrick Hardison la trei luni după operaţia din august arată că părul şi barba sa au început să crească într-un ritm normal. Capacitatea lui de a vorbi, încă deficitară, ar trebui să se amelioreze, iar fostul pompier american poate deja să se hrănească în mod normal. De asemenea, pacientul poate să clipească, după ce a trăit în ultimii 14 ani fără pleoape.
Aceasta este, de altfel, singura parte a chipului său care prezintă încă un aspect tumefiat. Patrick Hardison va fi din nou operat în ianuarie sau februarie pentru a repara ţesuturile din jurul ochilor şi al gurii, a anunţat Eduardo Rodriguez. O altă constrângere: pacientul va trebui să ia medicamente imunosupresoare pe parcursul întregii vieţi, pentru a elimina reacţie de respingere a noului chip.
În contextul în care alţi pacienţi care au suportat un transplant de faţă evocă adeseori senzaţia că părţi din acea grefă „atârnă” mult timp după operaţie, cazul lui Patrick Hardison pare să fie excepţional. În realitate, muşchii feţei donatorului au fost suprapuşi peste cei ai pacientului. „I-am păstrat expresivitatea”, a spus Eduardo Rodriguez. Rămâne de văzut dacă sensibilitatea chipului va reveni la rândul ei şi dacă pacientul va reuşi să vadă pe sine atunci când se priveşte în oglindă.
Recent, Carmen Blandin Terleton, o altă pacientă care a primit un transplant total de faţă, spunea pentru revista New Scientist, la doi ani după acea operaţie: „Nu am încă senzaţia că mă văd pe mine în oglindă”.
În ciuda tratamentelor şi a operaţiilor care îl aşteaptă, medicii spun că Patrick Hardison a trecut deja „un test” important: potrivit NBC, pacientul a mers la cumpărături în mai multe magazine din New York, fără ca nimeni să îl fixeze cu privirea. „Acum sunt doar un tip normal”, a spus fostul pompier, care este tatăl a cinci copii. Optimist, el a făcut următoarea declaraţie pentru New York Magazin: „Acest chip este al meu”.
Potrivit BBC, Patrick Hardison este profund recunoscător donatorului şi medicilor care l-au operat: „Mi-au dat mai mult decât o simplă faţă. Mi-au dat o viaţă nouă”.
În 2005, franţuzoaica Isabelle Dinoire – care a suferit răni faciale grave, după ce a fost muşcată de un câine – a făcut istorie, devenind primul pacient din lume care a beneficiat de un transplant parţial de faţă.
De atunci, peste 20 de alţi pacienţi au beneficiat de un transplant parţial sau total de faţă în diverse clinici din lumea întreagă.
În 2010, un fermier spaniol, identificat doar prin prenumele Oscar, a fost primul pacient care a primit un transplant complet de faţă. Operaţia sa a inclus înlocuirea nasului şi a buzelor, dar nu şi a urechilor şi a scalpului.
Sursa: Mediafax