Picăturile revoluţionare care ar putea dizolva cataracta fără operaţie
Un nou studiu este pe cale de a demonstra că folosirea unor picaturi pentru ochi poate deveni o alternativă viabilă contra cataractei. Acest studiu va oferi un potenţial tratament celor aproximativ 20 de milioane de persoane afectate de această boală, la nivel mondial.
Studiul, publicat în revista Science, a fost realizat de o echipă comună de la Universităţile din California, San Francisco, Universitatea din Michigan şi Universitatea Washington, din Saint Louis.
Cataracta este o formă degenerativă de afecţiune oculară caracterizată prin faptul că lentila ochiului (cristalinul) devine treptat opacă, ceea ce împiedică vederea.
Pe masura ce îmbătrânim, aceste proteine coagulate pe lentila ochiului pot deteriora cristalinul şi, în consecinţă, se dispersează în multiple fibre, exact cum se întâmplă în creierul celor cu Alzheimer.
Având aceaste cunoştinţe, autorii studiului au început să caute compuşi de medicamente care ar putea acţiona ca „supraveghetor farmaceutic”, adica nişte molecule ce se vor lipi şi vor stabiliza starea naturală a unor proteine. Mai exact, ei şi-au dorit substanţe chimice care ar putea fi focusate, selectiv, pe forma solubilă a proteinelor de pe cristalin şi, astfel, să împiedice îngrămădirea acestora.
Savanţii au efectuat un experiment încurajator, prin cultivarea celulelor speciale în vase de piatră. Aceste celule, numite „21 de chimice”, au dizolvat smocuri de proteine formate deja şi, de asemenea, au ajutat la prevenirea formării acestor pachete.
Aceste celule au fost testate pe şoarecii, care, genetic, sunt predispuşi la cataractă. La fel cum oamenii au cataractă ereditară cauzată de mutaţiile genetice şi şoareci pot face cataractă odată cu îmbătrânirea. Aplicate ca picături de ochi, aceste „21 de chimice” reduc cu succes opacitatea cristalinului, inclusiv pe lentilele afectate pe care medicii le extrag în urma intervenţiilor chirurgicale la oameni.
Înainte de a anunţa descoperirea, testele nu au putut dovedi că vederea s-a îmbunătăţit la animale, ci doar că transparenţa a fost crescută. Prin urmare, sunt necesare teste suplimentare, dar este cu siguranţă un pas în direcţia cea bună.
Sursa: IFL Science