Savanţii au descoperit o altă cale a evoluţiei umane
Fosila descoperită, căreia i-a fost atribuit numele “Laia”, avea 70 de oase şi fragmente osoase. Printre oase a fost găsit şi un craniu bine-conservat, unul dintre cele mai bune pentru o fosilă atât de veche. Greutatea ei a fost estimată la 4 – 5 kg, mai puţin decât cântăreşte o maimuţă din ziua de astăzi.
“Noi ne imaginăm că această fosilă ar fi fost un macac mic, cum e gibonul, cu acelaşi aspect în ceea ce priveşte craniul, dar cu proporţii diferite ale corpului, braţe şi palme mult mai lungi”, afirmă paleobiologul David Alba de la Institutul Catalan de Paleontologie.
Craniul fosilei are multe trăsături asemănătoare cu cele ale maimuţelor moderne, similitudini fiind şi la coate sau încheieturi. Alte lucruri, precum dinţii şi urechile, sunt mult mai asemanatoare cu cele ale primatelor antice.
“Macacii mici au jucat un rol mai important decât s-a crezut până acum. Ultimul strămoş comun, în câteva aspecte, cum sunt forma craniului, dimensiunea corpului, se aseamănă mai mult cu cele ale gibonului decât cu altele”, afirmă paleobiologul David Alba.
Savanţii presupun că în urmă cu 10 milioane de ani maimuţele mari erau abia în curs de dezvoltare. Cercetările cele mai recente sugerează că maimuţele mari ar fi apărut mult mai târziu.
Macacii şi maimuţele s-au divizat în căile lor evolutive cu aprozimativ 25 de milioane de ani în urmă. Cu 17 milioane de ani mai târziu, macacii s-au divizat în doua clase “mai mici” şi “mai mari”. Omenirea a evoluat de la cele mai mari. Savanţii consideră că “macacii mici” au trait până în timpul nostru, pentru a fi strămoşul comun al tuturor animalelor şi al oamenilor.
Sursă: Nature World Report