O stea pitică albă din Constelaţia Virgo (Fecioarei) se dovedeşte a fi „steaua morţii”, au anunţat miercuri astronomii de la Centrul Harvard-Smithsonian pentru Astrofizică din Cambridge.
Aceştia au descoperit rămăşiţe telurice ale unei planete care a fost distrusă în timp ce orbita în jurul acestei stele moarte. Ei au făcut descoperirea cu ajutorul telescopului spaţial Kepler, descoperitorul de planete al NASA.
“Este ceva ce umanitatea nu a mai văzut până acum. Noi asistăm la distrugerea sistemului solar”, afirmă cercetătorul principal de la Centrul Harvard-Smithsonian pentru Astrofizică din Cambridge, Massachusetts, Andrew Vanderburg.
Informaţiile vorbesc despre obiectul care se află la o distanţă de 836.859 de km pe orbită de la pitica albă, distanţa fiind cea aproximativă de la Pământ la Lună şi înapoi. Andrew Vanderburg şi echipa sa au mai găsit câteva bucăţi uriaşe de material adiţional care orbitează.
Savanţii cred că obiectul original se afla în jurul unei planete, a cărei orbită a devenit instabilă, obiectul apropiindu-se prea mult de steaua în jurul căreia orbita. Părţile desprinse au fost vaporizate de steaua pitică albă, localizată la o distanţă de 570 de ani-lumină de Planeta Pământ.
O pitică albă este o stea de masă medie aflată în ultima fază a evoluţiei. Asemenea stele nu mai au o masă suficientă pentru a genera în nucleu temperaturile necesare fuziunii nucleare. Înainte de a deveni pitice albe, stelele din această categorie trec prin faza de gigantă roşie, perioadă în care straturile exterioare se desprind şi formează nebuloase. Nucleul stelar inactiv rămas conţine în principal carbon şi oxigen. Prin absenţa fuziunii nucleare, materia stelară colapsează aşa încât densitatea sa devine foarte mare – de exemplu, o pitică albă având masa Soarelui are aproximativ volumul Pământului.
Informaţiile despre descoperirea acestei pitice albe din constelaţia Fecioarei care distruge ceea ce pare fi o planetă au fost publicate în revista Nature.
O soartă similară ar putea avea şi Sistemul Solar. Atunci când Soarele va muri, peste 5 miliarde de ani, el se va extinde şi va „înghiţi” planetele apropiate, Mercur şi Venus, şi poate chiar şi Terra. Însă dacă Terra va supravieţui acelei traume cosmice, ar putea fi sfărâmată în mai multe bucăţi în timp ce va pluti în jurul piticei albe în care se va transforma Soarele.
Francesca Faedi, profesor de astronomie la Universitatea Warwick, a formulat o altă teorie, considerând că moartea acelei stele ar fi făcut ca planetele din acel sistem solar să se ciocnească între ele, reducându-le la o mulţime de fragmente telurice care seamănă cu asteroizii.