Anunţul făcut de oamenii de ştiinţă: Am INVENTAT sistemul care prezice erupţia supervulcanului care va sfârşi viaţa pe Pământ

Descoperirea va putea identifica cu exactitate când vor erupe acele rezervoarele de magmă cu un volum mai mare de 416 mii de miliarde de litri, acumulaţi la doar câteva zeci de kilometri de la suprafaţă.

Această descoperire poate salva milioane de vieţi ale şi proteja specii întregi.

• Telescopul SPHEREx a finalizat prima hartă cosmică a întregului cer
• Pământul ar fi putut fi devastat de explozii spațiale „invizibile”

Supererupţia a avut loc de câteva ori în decursul istoriei Pământului. Erupţiile vulcanice gigante au aruncat în aer sute de mii de tone de gaz supraîncălzit, cenuşă şi rocă, amestec suficient pentru a înveli Pământul cu o pătură de nori denşi şi de a-l face să se cufunde într-o iarnă vulcanică.

Astăzi, geologii de la Universitatea Vanderbilt din Statele Unite ale Americii studiază depozitele lăsate de ultimele supererupţii,încearcând să înţeleagă unde şi cât de rapid se dezoltă formaţiunile magmatice şi ce anume le face să erupă.

O echipă de geologi a dezvoltat un nou “geovitezometru”. Ei susţin că acestă invenţie va ajuta la rezolvarea controverselor ce apar prin măsurarea directă a timpului în care ar putea erupe cel mai exploziv tip de magmă.

“Savanţii au lansat câteva cronometre diferite pentru depozitele vulcanice. Diferitele măsuri tehnice care se aplică măsoară procese diferite, care au rezoluţii diferite ”, afirmă conferenţiarul universitar de la Universitatea Vanderbilt, profesor de geologie şi ştiinţe ale mediului, Guilherme Gualda.

Tipul de magmă care erupe dintr-un supervulcan este de o consistenţă mai vâscoasă şi, de obicei, produce o erupţie extrem de violentă. Un exemplu relevant este erupţia din Munţii Sfânta Elena ce a avut loc la 18 mai 1980.

Această metoda de cercetare a fost parte a tezei de doctorat ce-i aparţine cercetătoarei Ayla Pamukcu, care acum îşi desfăşoară activitatea de cercetare într-un stagiu de post-doctorat la Universităţile Brown şi Princeton.

“Studiile, efectuate anterior, ne-au furnizat informaţii necesare pentru calcularea ratei din procesul de faţetare. Noi folosim aceste date împreună cu datele recepţionate de la măsurătorile noastre pentru a afla cât de mult există cristalele în magmă înainte de a erupe”, afirmă geologul Ayla Pamukcu.

Oamenii de ştiinţă sunt siguri că această tehnologie poate fi adaptată şi pentru a depista varii elemente minerale din compusul magmatic, pentru a calcula timpul de la formarea lavei până la erupţie.

Cea mai recentă supererupţie, asemeni celei care poate acoperi planeta Pământ cu un nor dens de cenuşă, a avut loc în Noua Zeelandă, în urmă cu circa 27.000 de ani.

Sursa: Mail Online