Substanţele chimice din produsele din plastic ar putea fi responsabile pentru numărul redus de spermatozoizi din sperma bărbaţilor tineri, reiese din noi cercetări. Richard Sharpe, de la Universitatea din Edinburgh, încearcă să identifice cauzele concrete care generează prevalenţa ridicată a spermei de calitate inferioară în rândul bărbaţilor. Circa unu din şase tineri au un număr redus de spermatozoizi.
Plasticul este un material care face parte din viaţa de zi cu zi şi care are numeroase funcţii. Platicul are milioane de întrebuinţări în lumea modernă, de la jucării, la ambalaje pentru mâncare, seringi şi carcase pentru tablete sau capsule. Stabilerea efectelor nocive devine astfel dificilă deoarece nu există un aşa-numit grup de control, respectiv persoane care să nu fie supuse efectelor chimicalelor din platic.
Plasticul conţine plastifianţi, substanţe rezistente la rupere şi uşor de manipulat folosite pentru a mări plasticitatea unor materiale cu care sunt amestecate. Aceşti plastifianţi se descompun în timp. De aceea, atunci când folosiţi o sticlă de apă din plastic pentru o perioadă mai lungă de timp, aceasta se va deterioara şi se va rupe, lucru care indică faptul că aţi consumat plastifianţii descompuşi.
Cei mai răspândiţi plastifianţi sunt ftalaţii, esteri ai acidului ftalic, un acid organic care se prezintă sub formă de cristale albe şi care este folosit în industria maselor plastice.
Studii realizate pe şobolani au arătat că flataţii ar putea avea efecte negative asupra fertilităţii. Cercetătorii susţin că expunerea la aceste substanţe în timpul sarcinii duc la tulburări reproducătoare în rândul copiilor de sex masculin, cum ar fi un număr redus de spermatozoizi şi probleme de fertilitate.
Mai exact, ftalaţii duc la reducerea producerii hormonului testosteron. Pentru a induce acest efect, şobolanii gestanţi trebuie să fie supuşi la un nivel de ftalaţi de 50.000 de ori mai ridicat decât cel la care sunt expuse femeile însărcinate în mod normal. Expunerea femeilor la un nivel similar de ftalaţi nu a avut însă niciun efect asupra producerii de testosteron a feţilor, reiese din studiu citat de Sharpe.
Cercetătorul atrage atenţia că deşi este un adept al siguranţei, lumea ştiinţifică nu ar trebui să tragă concluzii pripite, în special atunci când există dovezi care contrazic rezultatele unor studii, dar şi atunci când nu poate fi stabilită o relaţie clară de cauzalitate între două lucruri.
Sursă: IFLScience