Cinci invenţii din domeniul chimiei care au făcut posibilă lumea aşa cum o cunoaştem astăzi

Aceste lucruri sunt mai puţin cunoscute pentru că, în general, chimia tinde să fie trecută cu vederea în comparaţie cu alte ştiinţe. Cu toate acestea, lumea în care trăim şi confortul de care ne bucurăm nu ar fi existat fără chimie şi fără descoperile şi inovaţiile din acest domeniu.

1. Penicilina

Există o şansă reală ca penicilina să vă fi salvat viaţa. Fără această substanţă chimică, o simplă înţepătură într-un spin sau o inflamaţie ar fi putut fi fatale. Alexander Fleming este creditat, în general, cu inventarea penicilinei, în 1928, când a observat cum mucegaiul care creşte pe vasele sale Petri suprima dezvoltarea unor bacterii din apropiere. În ciuda eforturilor sale nu a reuşit să extragă penicilină folosibilă. De altfel, cu 50 de ani înainte, savantul român Victor Babeş a semnalat acţiunea inhibantă a mucegaiului şi a sugerat că aceste substanţe elaborate de microorganisme ar putea fi folosite în scop terapeutic pentru distrugerea agenţilor patogeni.

Purificarea penicilinei a fost reuşită de un farmacist australian, Howard Florey. Aceasta a început să fie produsă la scară largă în 1944 datorită eforturilor inginerei Margaret Hutchinson Rousseau care a transformat modelul improvizat folosit de farmacist, din lipsă de resurse, şi la transformat într-o linie de producţie în masă.

2. Procesul Haber-Bosch

Azotul are un rol critic în biochimia oricărui lucru viu. Este, de asemenea, cel mai comun gaz din atmosfera noastră. Acesta nu reacţionează însă prea mult, ceea ce înseamnă că plantele şi animalele nu-l pot extrage din aer. În consecinţă, un factor de limitare a dezvoltării agriculturii a fost disponibilitatea azotului.

În 1910, chimiştii germani Fritz Haber şi Carl Bosch au schimbat această situaţie când au combinat azot atmosferic şi hidrogen, obţinând amoniac. Acesta poate fi folosit ca îngrăşământ pentru culturi şi filtrându-se pe lanţul alimentar până la oameni.

În prezent, circa 80% din azotul din corpul nostru provine din procesul Haber-Bosch. Pe cont propriu, această reacţie chimică este probabil cel mai important factor care a dus la explozia populaţiei din ultimii 100 de ani.

3. Polietilena

Cele mai obişnuite obiecte din plastic, de la conductele de apă la ambalajele produselor alimentare, sunt făcute dintr-o formă de polietilenă. Cele 80 de milioane de polietilenă produse anual sunt un rezultat a două descoperiri accidentale.

Prima a avut loc în 1898, când chimistul german Hans von Pechmann a observat, în timp ce studia ceva total diferit, o substanţă moale ca de ceară pe fundul tuburilor sale.

Analizând substanţa a constatat că este alcătuită dintr-un lanţ molecular foarte lung pe care l-a numit polimetilen. Metoda folosită pentru a face acest plastic nu era una foarte eficientă, prin urmare niciun progres nu a fost făcut pentru o perioadă considerabilă de timp.

În 1933, o metodă total diferită de a face plastic a fost descoperită de chimiştii de la compania ICI, care nu mai există în prezent. Ei testau reacţii la presiuni înalte şi au constatat formarea aceleiaşi substanţe moale. Doi ani mai târziu, echipa de la ICI a transformat această descoperire întâmplătoare într-o metodă practică de a produce plastic.

4. Pilula anticoncepţională şi planta mexicană

În anii 1930, medicii au început să înţeleagă potenţialul terapiilor pe bază de hormoni pentru tratarea unor boli precum cancerul, tulburările menstruale, dar şi pentru realizarea contraceptivelor. Cu toate acestea, metodele ineficiente de sintetizare a hormonilor au făcut ca cercetarea şi găsirea unor tratamente să fie mult întârziate.

La acea dată, un gram de progesteron costa echivalent a 1.000 de dolari, când acum poate fi achiziţionat pentru doar câţiva dolari. Russel Marker, un profesor de chimie organică din Pennsylvania, a redus semnificativ aceste costuri, după ce a reuşit să găsească o ”scurtătură” pentru sintetizarea hormonilor. El a căutat plante cu proprietăţi moleculare similare celor ale progesteronului şi a dat peste o plantă mexicană. Din această rădăcină leguminoasă, el a izolat un compus prin care procesul a fost simplificat masiv şi astfel s-a putut face prima pilulă contraceptivă din lume.

5. Ecranul la care vă uitaţi

Primele planuri de a face ecrane plate au fost făcute în anii 1960 când ministerul britanic al Apărării a decis că are nevoie de acestea pentru vehiculele militare din dotare. Ministerul a fost de acord cu ideea cristalelor lichide. La acea dată, se ştia deja că exista posibilitatea de a dezvolta ecrane cu cristale lichide (LCD), singura problemă era că acestea ar fi funcţionat doar la temperaturi foarte ridicate, cum ar fi în interiorul unui cuptor.

În 1970, George Gray a primit misiunea de a obţine funcţionalităţile LCD la temperaturi plăcute. El a inventat o moleculă care se numeşte 5CB. Până la finele anilor 1970, începutul anilor 1980, 90 la sută dintre dispozitivele LCD din lume conţineau 5CB. În prezent se folosesc derivate ale aceste molecule.

Sursă: Science Alert