Motivul care justifică existenţa bărbaţilor, explicat de oamenii de ştiinţă

Întrucât, în cazul multor specii, sperma este singura contribuţie pe care masculii o au în procesul de reproducere, biologii au încercat să identifice de foarte multe decenii motivul pentru care selecţia naturală, un proces renumit pentru eficienţa sa nemiloasă, a permis masculilor să existe.

Oamenii de ştiinţă britanici au formulat o posibilă explicaţie: masculii sunt necesari într-un proces denumit „selecţie sexuală”, care ajută speciile să elimine bolile şi să evite extincţia.

Un sistem evolutiv în care toţi urmaşii sunt produşi fără sex – precum în cazul populaţiilor total feminine asexuate – ar fi mult mai eficient în ceea ce priveşte obţinerea unui număr mai mare de urmaşi, afirmă oamenii de ştiinţă.

Însă autorii acestui studiu, publicat în revista Nature, luni, au descoperit că selecţia sexuală, în cadrul căreia masculii concurează între ei pentru a fi aleşi de femele pentru a se reproduce, ameliorează patrimoniul genetic şi stimulează sănătatea populaţiei, explicând astfel motivul pentru care masculii sunt importanţi.

Absenţa unei selecţii – atunci când nu există sex sau nu există nevoia de a concura pentru sex – duce la apariţia unor populaţii slăbite din punct de vedere genetic, vulnerabile în faţa extincţiei.

„Competiţia în rândul masculilor, pentru a se reproduce, asigură un beneficiu cu adevărat important, întrucât ea ameliorează sănătatea genetică a populaţiilor”, a spus profesorul Matt Gage, care a coordonat acest studiu, realizat la Universitatea East Anglia.

„Selecţia sexuală reuşeşte acest lucru întrucât acţionează ca un filtru care înlătură mutaţiile genetice dăunătoare, ajutând populaţiile să prospere şi să evite extincţia pe termen lung”, a adăugat profesorul britanic.

Aproape toate speciile pluricelulare se reproduc prin sex, însă existenţa acestui proces nu este uşor de explicat din punct de vedere biologic, spune profesorul Gage, deoarece sexul prezintă şi câteva dezavantaje majore – inclusiv faptul că doar jumătate dintre urmaşi, fiicele, vor putea să producă la rândul lor urmaşi.

„De ce ar face o specie atât de multe eforturi pentru a obţine fii?”, s-a întrebat cercetătorul britanic.

În studiul lor, cercetătorii britanici au monitorizat populaţii de gândaci de făină (Tribolium) pe durata a 10 ani, în condiţii controlate de laborator. Singura diferenţă dintre populaţii era intensitatea selecţiei sexuale în perioada fiecărui stagiu reproductiv.

Intensitatea selecţiei sexuale a variat de la o competiţie intensă – 90 de masculi concurau pentru doar 10 femele – până la o absenţă completă a selecţiei sexuale, cu perechi monogame, în care femelele nu aveau nicio posibilitate de alegere, iar masculii nu aveau nicio posibilitate de a concura între ei pentru o femelă.

După şapte ani de reproducere, reprezentând aproximativ 50 de generaţii, oamenii de ştiinţă au descoperit că populaţiile care au avut parte de o puternică selecţie sexuală erau mai bine adaptate şi mai bine înzestrate genetic pentru a evita extincţia, în urma consangvinizării.

Populaţiile cu o selecţie sexuală de slabă intensitate sau inexistentă au prezentat un declin rapid al stării de sănătate în urma consangvinizării şi au pierit complet după cea de-a 10-a generaţie.