Trei mituri despre chimicalele pe care le mănânci, le respiri şi le bei

1. Poţi duce o viaţă fără chimicale

În ciuda faptului că mulţi producători susţin că marfa lor este fără chimicale, acest lucru este practic imposibil. Totul, de la aerul pe care îl respirăm, la mâncarea şi băuturile pe care le consumăm este făcut din chimicale. Nu contează dacă trăieşti la ţară şi mănânci produse cultivate organic sau dacă locuieşti la oraş şi consumi mâncare procesată, dieta ta este alcătuită în întregime din chimicale.

• Iată cum o simplă cană cu ceai poate deveni un detector de particule!
• Pentru prima dată în istorie, astronomii au fotografiat îndeaproape o stea din afara galaxiei Calea Lactee

Click pe imagine pentru a mări

2. Chimicalele făcute de om sunt mai periculoase

O substanţă chimică nu este mai periculoasă doar pentru că este sintetică. Tiopentalul de sodiu, spre exemplu, este folosit la injecţiile letale, însă este la fel de periculos ca amigdalina care se găseşte în migdale şi seminţe de mere.

Ceea ce le face să fie periculoase este cantitatea în care sunt consumate. Într-adevăr, există numeroase substanţe create de om care au fost interzise din cauza unor riscuri de sănătate, însă, în medie, acestea au făcut mai mult bine decât rău. Chiar şi substanţe care sunt considerate foarte poluante, cum ar fi pesticidele DDT, sunt folositoare. Organizaţia Mondială a Sănătăţii susţine folosirea acestora pentru a controla răspândirea unor boli precum malaria.

3. Chimicalele sintetice provoacă boli precum cancerul

Cercetătorii au descoperit mai multe legături între anumite chimicale şi apariţia cancerului, însă aceste legături nu au sugerat şi o cauzalitate. Spre exemplu, numărul de cazuri de autism a fost corelat cu vânzările de produse organice din anumite regiuni, însă nimeni nu sugerează faptul că anumite chimicale folosite în ferme îi protejează pe oameni de autism.

Aceste legături nu sunt întodeauna utile, nu dacă nu sunt însoţite şi de un mecanism care să explice influenţa unui aspect asupra celuilalt.

Sursă: IFLScience