Cazul Mătăsăreanu: românul care a speriat America

 

Rebeli pentru o cauză…bancară!

 

 

Pe numele său complet Emil Decebal Mătăsăreanu, unul dintre autorii jafului cu împuşcături care a marcat definitiv Statele Unite, a fost un român născut în Timişoara pe data de 19 iulie 1966. În copilărie a fost obez şi a fost marcat de dureri atroce de cap din cauza epilepsiei de care suferea. Tatăl său, Viorel Mătăsăreanu a fost un dizident politic al epocii comuniste, iar mama sa, Valeria Mătăsăreanu, fusese cântâreaţă de operă.

 

Cei doi soţi Mătăsăreanu şi copilul lor au reuşit cu toţii să emigreze în anul 1974 direct în SUA, unde au beneficiat de azil politic, familia Mătăsăreanu declarînd că era persecutată în regimul socialist al lui Nicolae Ceauşescu. Familia de români azilanţi s-a mutat în Los Angeles într-o casă mare şi spaţioasă care îl fascina pe micul Emil. Noua reşedinţă nu semăna deloc cu modescul şi înghesuitul apartament din Timişoara.

 

Din nefericire pentru pistolarul de mai târziu, contactul său cu lumea americană avea să fie traumatizant. La şcoală, Emil era ostracizat şi ironizat frecvent de colegii americani care erau deranjaşi atât de faptul că era gras, cât şi de engleza vorbită cu accent românesc, care suna bizar pentru ei. Din acest motiv, românul ajunsese să stea mai mult în casă şi să se preocupe de electronică şi calculatoare. La 16 ani, Emil a început să-şi ajute mama care încerca să-şi lanseze o afacere. Tot atunci, Emil şi-a făcut un mic grup de prieteni.

 

 

Din nefericire, familia Mătăsăreanu începea să aibă probleme. Viorel şi Valeria au început să se certe tot mai des, iar situaţia a degenerat într-un divorţ inevitabil. În anul 1983, Emil Mătăsăreanu s-a înscris la cursurile Institutului de Tehnologii DeVry, pe care le-a urmat timp de trei ani. Îşi descoperise între timp un nou hobby, motociclismul. Şi-a cumpărat o motocicletă Kawasaki GPz-550, modificată de un mecanic local. Cu toate acestea, nu a reuşit să se impună ca motociclist în grupul său de prieteni.

 

După terminarea studiilor, Emil şi-a deschis o afacere în care a pus bazele unei firme de reparaţii electronice, însă a avut ghinion. Din varii motive, afacerea a dat faliment. Divorţul părinţilor l-a afectat emoţional şi nu a făcut decât să-i sporească stările de tristeţe şi furie. Curând, Emil s-a remarcat prin ieşiri violente care s-au concretizat atunci când a aruncat în faţa unui vecin de-al său o drujbă pornită, deoarece câinele vecinului intrase pe proprietatea sa. Pentru a scăpa de kilogramele în plus, şi pentru a se mai descărca de supărări, Emil a început să fie interesat de culturism.

 

În anul 1989 a început să fie un abonat nelipsit al unei sălii Gold’s Gym din Los Angeles, locul unde avea ulterior să-l întâlnească pe prietenul şi partenerul său de spargeri, Larry Philips Jr. În anul 1993, pe când Emil se întorsese în România pentru a-şi aduce bunica în SUA, a întâlnit-o pe viitoarea sa soţie, Cristina. Cei doi au avut un fiu, pe Emil junior, de care viitorul spărgător de bănci era foarte mândru. Succesul părea să-i surâdă, căci s-a angajat la compania Philips. Emil şi noua sa familie s-a mutat într-o clădire exclusivistă din Rowland Heights.

 

Perioada frumoasă a vieţii sale a durat până în anul 1996, când în urma izbucnirii unor crize violente de epilepsie, soţia l-a părăsit luându-l cu ea şi pe fiul lor. Tovarăşul de jafuri armate al lui Mătăsăreanu, era Larry Eugene Philips, născut pe data de 20 septembrie 1970. Spre deosebire de Mătăsăreanu, Larry Philips provenea dintr-un mediu familial infracţional, tatăl său fiind condamnat de mai multe ori. Cum deseori aşchia nu sare departe de trunchi, Larry a început să-i calce pe urme tatălui său.

 

 

A debutat în anul 1989 când a furat suma de 400$ dintr-un magazin. A fost condamnat pe măsura faptei sale, fiind eliberat în câţiva ani. Larry avea două mari pasiuni, escrocarea firmelor şi persoanelor particulare, precum şi culturismul. Complexat de fizicul său, cum era şi Emil, Larry se visa un al doilea Arnold Schwarzenegger sau Lou Fedrigo. Cei doi s-au împrietenit repede, având o pasiune comună în culturism şi considerându-se nişte victime neadaptate ale societăţii. Numai că viaţa costă bani în Statele Unite, iar Larry s-a apucat în continuare de furturi, de data aceasta vizând ţinte mai importante.

 

Părăsit de soţie şi copil, în pragul depresiei, Emil Mătăsăreanu ura lumea înconurătoare şi nu dădea doi bani pe viitorul său. Prin urmare, românul a decis nu doar să-l susţină pe Larry Philips în viaţa sa de infractor, ba chiar i-a propus acestuia să treacă la lovituri cu adevărat mari. Mătăsăreanu vroia să jefuiască bănci. Iar Larry Philips era cum nu se poate mai încântat de viziunea şi ambiţia prietenului său român.

 

 

Vieţi periculoase

 

 

Cei doi aveau să ajungă astfel spaima autorităţilor statului California. Pe data de 20 iulie 1993, românul şi americanul au debutat ca infractori periculoşi prin jefuirea unei maşini blindate care aparţinea filialei FirstBank din Littleton, Colorado. Trei luni mai târziu, Philips şi Mătăsăreanu au fost arestaţi în Glendale, California pentru depăşirea vitezei legale.

 

O percheziţie a maşinii celor doi a scos la iveală un adevărat arsenal probabil compus din două arme semiautomate, două pistoale şi o cantitate de muniţii de peste 1.600 cartuşe de calibrul 7,62 x 39 mm. plus alte 1.200 cartuşe de calibrul 9 x 19 mm, aparate de bruiat radarul, bombe cu fum, dispozitive explozive artizanale, veste antiglonţ şi acte false. Ambii au fost acuzaţi de tentativă de jaf, ambii au stat cam 100 de zile la închisoare, urmând să fie plasaţi într-un program de eliberate probată pentru următorii trei ani.

 

 

La sfârşitul perioadei de probă, au fost eliberaţi, iar bunurile le-au returnate cu excepţia armelor şi muniţeiei care a rămas confiscată. Cum năravul din fire n-are lecuire, cei doi buni prieteni într-ale fărădelegilor, au recidivat pe data de 14 iunie 1995, când au prins într-o ambuscadă un alt vechicul blindat al unei bănci, de data aceasta ucigându-l pe Herman Cook, unul dintre agenţii de pază din vehicul. Au reuşit să scape de urmăritori, dar nu s-au lăsat. În luna mai a anului 1996, Mătăsăreanu şi Philips au jefuit alte două filiale ale Băncii Americii, din San Fernando, Los Angeles. De data aceasta, făptaşii au furat peste 1,5 milioane dolari, iar poliţia şi presa i-au numit „High Incident Bandits”, pe baza armamentului de asalt folosit în jafuri.

 

 

Războiul din North Hollywood şi urmările sale

 

 

Părea că toate jafurile ulterioare ale temutului cuplu aveau ca scop pregătirea unei lovituri deosebit de întrăzneţe. Astfel, pe data de 28 februarie 1997, la ora 9:17 Emil Decebal Mătăsăreanu şi tovarăşul său, Larry Philips intrau cu gând de jaf şi moarte în filiala Băncii Americii din Van Nuys California, la mică distanţă de studiourile de filmare ale companiilor Disney, Universal şi Warner Bros.

 

Înainte de acest moment, cei doi se pregătiseră temeinic în acestă direcţie. Încărcaseră într-un automobil Chevrolet Celebrity tot arsenalul necesar. Adică peste 3.300 cartuşe de diferite calibre, arme de asalt tip AK 47 cu încărcătoare circulare (tip tambur) de mare capacitate, ilegale pe tot teritoriul SUA, pistoale automate de tip Norinco 65S-1, o armă semi-automată HK91, plus arme de asalt de tip M16 Bushmaster XM15 Dissipator, folosite de trupele speciale americane, plus pistoale Beretta.

 

 

Dincolo de tot arsenalul, cei doi bandiţi erau literalmente blindaţi din cap până în picioare. Aveau nu doar veste antiglonţ din kevlar, dar inclusiv braţele şi picioarele erau acoperite de dispozitive antiglonţ artizanale. În plus, românul nostru mai avea asupra sa o armură specială din metal, folosită de regulă de membrii trupelor de comando. Mai aveau ceasuri programate pentru 8 minute, exact cât anticipau ei că va dura până când va sosi poliţia, plus un scaner pe frecvenţele poliţiei. Conform autopsiilor ulterioare, cei doi luaseră doze mari de Fenobarbital înainte de jaf, pentru un plus de calm mental.

 

În momentul în care cei doi au intrat în sediul băncii, acolo erau 32 de clienţi şi alţi 10 angajaţi. Românul le-a ordonat tuturor să se întindă la podea, iar un bărbat care nu şi-a putut opri copilul de 3 ani din plâns, a fost lovit în cap cu patul armei de către Philips.

 

Din nefericire pentru jefuitori, fuseseră deja obsrvaţi de doi poliţişti atunci când intraseră în bancă, iar oamenii legii au dat alarma pentru un posibil caz de jaf armat. Mătăsăreanu a golit un încărcător întreg în tavanul încăperii pentru a arăta tuturor că nu glumeşte. Philips a înşfăcat toţi banii găsiţi, iar la ora 9:32 bandiţii au fugit din bancă fiecare pe altă ieşire, însă focurile de armă au fost auzite de poliţişti.

 

 

A urmat nu doar o luptă crâncenă, ci o adevărată lecţie ruşinoasă pentru poliţia din Los Angeles. Pentru că cei doi bandiţi au ţinut în şah peste 300 de poliţişti şi luptători din forţele speciale. Evident, Mătăsăreanu şi prietenul său au fost ucişi în cele din urmă, dar nu înainte să-şi vândă pielea cu un preţ scump.

 

La ieşirea din bancă, bandiţii au tras peste 1.100 de cartuşe din Kalaşnicovuruile din dotare, în timp ce toate forţele poliţieneşti adunate au tras un total de de abia 650 de cartuşe. Forţele de ordine americane nu aveau arme echivalente cu care să le facă faţă atacatorilor. Timp de circa 20 de minute, cei doi au reuşit să ţină forţele de ordine la distanţă.

 

Conform martorilor vizuali, se trăgea non-stop, ca la război. Bilanţul pierderilor a constat în 11 poliţişti răniţi, 7 civili răniţi, plus zeci de maşini şi clădiri distruse. Din fericire, singurele victime fatale au fost cei doi atacatori. Forţele speciale erau uluite că nu-i puteau ucide pe cei doi datorită costumelor antiglonţ. Până la urmă, un agent a venit cu ideea ca cei doi să fie împuşcaţi în regiunea gleznelor, singura neacoperită. Aşa, bandiţii au căzut la pământ. Larry Philips, deşi fusese nimerit de 11 ori, nu era rănit grav, însă a decis să se sinucidă trăgându-şi un glonte în cap. Emil Decebal Mătăsăreanu era decis să lupte până moare. Şi aşa s-a şi întâmplat.

 

În cele din urmă, Mătăsăreanu a fost împuşcat de 29 de ori, dar încă trăia când poliţiştii l-au imobilizat. Ar fi scăpat cu zile dacă era transportat urgent la spital, însă poliţia americană l-a lăsat dinadins să sângereze până moare. Mătăsăreanu trăsese în 11 poliţişti, iar în rândul poliţiştilor americani nu există milă pentru „cop killers”, cum îi denumesc pe ucigaşii de poliţişti. Mătăsăreanu a lăsat în urma sa doi copii orfani, pe Alexander şi pe Emil jr, iar Larry Eugene Philips, o văduvă, pe Jeanette Therese Federico. Niciunul dintre cei noi atacatori nu a avut vreo urmă de regret pentru vieţile pe care aleseseră să le ducă.

 

 

Probabil fără să vrea, românul Emil Decebal Mătăsăreanu a schimbat din temelii tacticile şi echipamentul poliţiei americane. La 6 luni de la acel incident, Departamentul de Apărare al SUA a schimbat armamentul şi echipamentul poliţiştilor din Los Angeles, Miami şi New York, permiţându-le acestora să aibă şi arme de asalt sau mare precizie, arme care erau până atunci doar în dotarea trupelor SWAT.

 

După incident, maşina celor doi atacatori, armele şi echipamentul acestora au fost expuse la Muzeul Poliţiei din Los Angeles, unde pot fi văzute şi în prezent. În stilul lor caracteristic, americanii au făcut şi un film artistic despre cazul Mătăsăreanu, film intitulat 44 Minutes.

În rest, nu putem să remarcăm că cel mai cunoscut român din SUA în acea perioadă se remarcase din nefericire prin jafuri de bănci şi punerea la cale al celui mai mare schimb de focuri din istoria poliţiei americane.