Umanoizi cu ochi de pisică: în ce fel vor fi modificaţi oamenii pentru a face faţă viitorului?

În anul 2012, o lucrare publicată în Ethics, Policy & Environment stârnea comentarii polemice printre specialişti şi mirare în rândul publicului. Autorii ei – S. Matthew Liao, de la New York University, Anders Sandberg şi Rebecca Roache de la Universitatea  Oxford – imaginau şi puneau în discuţie o serie de modificări care, aduse fiinţei umane, i-ar putea ajuta pe oameni să consume mai puţin din resursele planetei şi să îşi reducă astfel impactul ambiental. 

De ce o astfel de abordare? Geoingineria, pe care mulţi o văd drept salvatoare pentru planetă, propune multe soluţii care s-ar putea dovedi riscante: aplicarea lor la scară atât de mare, planetară, ar putea produce efecte colosale şi ireversibile dacă lucrurile ar scăpa de sub control. Iar abordările de până acum, bazate pe angajamentul ţărilor de a lua o măsură sau alta pentru reducerea impactului ambiental, nu s-a dovedit eficientă – iată, ca exemplu, protocolul de la Kyoto, explica S. Matthew Liao, profesor de filosofie şi bioetică la New York University, într-un interviu acordat publicaţiei The Atlantic.

• Telescopul Webb a găsit o populație neobișnuit de mare de asteroizi între Jupiter și Marte
• Un nou studiu dezvăluie cum au jucat cometele un rol „major” în apariția vieții pe Pământ

Creşterea populaţiei poate duce la o devastare fără precedent a Pământului. Dacă geoingineria şi soluţiile politice dau greş, ar putea fi luate în considerare modificări ale omului însuşi, pentru a combate efectele creşterii populaţionale.    (Foto: Shutterstock.com)

Dar cum ar putea fi modificaţi oamenii astfel încât să fie mai puţin dăunători planetei? Pare o idee SF. Totuşi, în viziunea autorilor lucrării, asemenea modificări sunt posibile, ba chiar s-ar putea dovedi, într-o bună zi, recomandabile; totul este ca ele să fie făcute cu acceptul deplin al oamenilor, pe bază de voluntariat, în niciun caz impuse. 

O primă modificare ar putea viza schimbarea obiceiurilor alimentare ale oamenilor, într-un aspect foarte specific – consumul de carne roşie. În lumea de azi se consumă cantităţi enorme de carne, iar carnea de vită, în particular, are un impact negativ deosebit de puternic asupra mediului. Poate că s-ar găsi şi azi destui oameni care şi-ar dori să renunţe la carne din motive ecologice, dar le lipseşte voinţa. Şi atunci, autorii lucrării iau în considerare posibilitatea de a induce artificial organismului uman o intoleranţă la carne. Într-un articol recent apărut în BBC Future, prof. Liao a explicat că administrarea acestei substanţe ar stimula sistemul imunitar uman să respingă anumite proteine din carnea de vită; oamenii astfel trataţi s-ar simţi rău dacă ar consuma asemenea carne, aşa că ar renunţa la ea. Un plasture care să elibereze treptat în sânge substanţa respectivă – cum fac plasturii cu nicotină, folosiţi de cei ce încearcă să renunţe la fumat – ar putea fi o soluţie, crede prof. Liao. Iar o reducere de numai 21-24% a consumului de carne provenită de la rumegătoare ar avea un efect pozitiv uriaş. 

Renunţarea la carne ar fi un mijloc de a combate schimbările climatice, cred oamenii de ştiinţă.    (Foto: Shutterstock.com)

Dar este posbil să modificăm astfel un organism uman încât să ajungă, de la o zi le alta, să nu mai suporte carnea? Păi, natura o poate face: cercetătorii au constatat recent că oamenii muşcaţi de o anumită specie de căpuşă care trăieşte în sudul Statelor Unite au dezvoltat alergie la carnea roşie. 

Dragă, să micşorăm copiii

Autorii merg mai departe cu ideile inedite şi aduc în scenă o sugestie mai dificil de acceptat: ca părinţii să recurgă la inginerie genetică sau la terapie hormonală pentru a avea urmaşi de statură mai mică.

La ce-ar folosi planetei oamenii mai mici? Amprenta ecologică a oamenilor este, într-o oarecare măsură, corelată cu talia. Fiecare kilogram de masă corporală necesită, pentru întreţinere, o anumită cantitate de hrană; o persoană de talie mai mare consumă mai multe resurse decât una de dimensiuni mai mici – resurse de diverse feluri. Persoanele de talie mai mare au nevoie de mai multă hrană; maşinile care transportă oameni cu greutate mai mare consumă mai mult carburant; pentru a se îmbrăca, oamenii de dimensiuni mari au nevoie de mai mult material textil şi, de asemenea, uzează mai repede încălţămintea, covoarele, mobila…

Toate aceste argumente servesc la explicarea viziunii autorilor. Fără a adopta punctul de vedere extrem al artistului Arne Hendricks, care sugera, în 2013, că înălţimea ideală pentru locuitorii Terrei ar fi de 50 cm, cei trei autori susţin ideea că planeta – şi, în ultimă instanţă, toţi locuitorii ei – ar beneficia de pe urma reducerii taliei fiinţelor umane.

Dacă s-a reduce înălţimea medie a locuitorilor SUA cu 15 cm, această scădere s-ar traduce şi printr-o reducere a masei corporale medii, cu 21% pentru bărbaţi şi 25% pentru femei, au calculat cercetătorii, rata metabolismului reducându-se şi ea cu 15-18 %, deoarece întreţinerea unei cantităţi mai mici de ţesut uman presupune un consum mai mic de energie şi nutrienţi.

Micşorarea taliei indivizilor umani ar putea fi un mijloc eficient de reducere a consumului de resurse şi a efecteleor negative asupra mediului.     (Foto: Shutterstock.com)

Dar cum ar putea fi micşoraţi oamenii? Reducerea taliei ar putea fi făcută în diferite moduri, arată prof. Liao în interviul său din The Atlantic. 

• O primă metodă ar fi diagnosticul genetic pre-implantare, care este deja utilizat în cazul fertilizărilor in-vitro: dintre embrionii disponibili, sunt selectaţi aceia cu cele mai bune caracteristici genetice. În scenariul propus de autorii articolului, cu ajutorul acestei tehnici ar putea fi aleşi, pentur implantarea în uter, după fecundare in vitro, embrionii care au gene ce conduc la o talie mai mică.
• O altă metodă de a influenţa înălţimea progeniturii ar fi administrarea aunui tratament hormonal care să ducă al osificarea mai rapidă a cartilajelor de creştere (situiate la capetele oaselor lungi), punând astfel capăt creşterii în înălţime. Metoda este utilizată uneori în cazul unor copii care cresc anormal de mult.
• O a treia metodă presupune intervenţia la nivelul genomului, influenţând competiţia dintre genele materne şi cele paterne. Acolo unde există o diferenţă mare între cei doi părinţi în ceea ce priveşte înălţimea, medicamente specifice ar putea reduce sau amplifica expresia genelor unuia sau altuia dintre părinţi pentru a influenţa înălţimea copilului. 

Este evident că aceste soluţii sunt dificil de acceptat; este problematic, din punct de vedere etic, ca părinţii să fie puşi în faţa situaţiei de a face alegeri ireversibile, ce vor afecta existenţa copiilor lor. Iar înălţimea este un subiect mai sensibil decât am crede, de vreme ce unele cercetări arată că oamenii mai înalţi au unele avantaje în viaţă. Bineînţeles, există şi dezavantaje atunci când eşti înalt. Reversul monedei: oamenii mai mici de înălţime au şi ei avantajele lor; de pildă, un studiu recent arată că bărbaţii scunzi au tendinţa de a trăi mai mult decât semenii lor înalţi.  

Iar ideile oamenilor în materie de aspect fizic sunt fluide, se pot schimba, crede specialistul. În fond, acum un veac, oamenii erau mult mai scunzi decât acum, fără să aibă nicio problemă deosebită de sănătate, iar opinia oamenilor în privinţa înălţimii era alta decât acum, pur şi simplu deoarece contextul era diferit. 

Ce alte modificări ne-ar putea face mai puţin dăunători planetei? De pildă, dacă am vedea în întuneric la fel de bine ca pisicile, am consuma considerabil mai puţină energie pentru iluminat. Iluminatul consumă azi cantităţi uriaşe de energie electrică, din care mare parte este obţinută prin tehnologii cu impact ambiental sever. Aşa că înlocuirea  ochilor umani, buni pe timp de zi, dar prea puţin performanţi pe timp de noapte, cu „ochi de pisică” ar avea unele avantaje incontestabile.

Dacă oamenii ar putea vedea în lumină slabă la fel de bine cum văd pisicile, nevoia de energie pentru iluminatul nocturn ar scădea considerabil.     (Foto: Shutterstock.com)

Dar nu numai morfologia şi fiziologia omului ar putea fi influenţate prin intervenţii menite să reducă impactul ambiental, ci şi personalitatea umană. Lucrarea celor 3 autori pune în discuţie şi posibilitatea utilizării unor medicamente care să stimuleze altruismul şi empatia, deoarece oamenii altruişti şi empatici tind să fie mai preocupaţi de mediu decât cei egoişti. 

Întrebat ce ar răspunde criticilor care afirmă că asemenea intervenţii ar interfera cu alcătuirea şi funcţionarea naturală ale fiinţei umane, prof. Liao a amintit că se fac deja, în lumea contemporană, o mulţime de intervenţii despre care se poate spune acelaşi lucru; chiar şi administrarea unei anestezii epidurale femeilor care nasc, pentru atenuarea durerilor, este ceva care interferă cu natura umană, dar este un lucru acceptat, ba chiar considerat binevenit, în general. Modificări ale oamenilor au deja loc; multe persoane aleg să schimbe câte ceva la corpul lor, din diferite motive – de exemplu pentru a părea mai atrăgătoare, cu ajutorul chirurgiei estetice. 

„Multe dintre lucrurile despre care vorbim se fac deja în societatea noastră, nu e ceva aşa de extrem cum credem. Atâta doar că aceste lucruri nu sunt făcute în contextul schimbărilor climatice. Cred că, dacă le dăm oamenilor această posibilitate, unii vor se vor arăta dornici să meargă pe această cale”, este părerea prof. Liao. 

Actualele obiceiuri de consum ale oamenilor determină o presiune enormă asupra planetei.    (Foto: Shutterstock.com)

Aşadar, ne putem aştepta ca în viitor planeta să fie populată de oameni mărunţei, cu ochii strălucind în întuneric ca ai pisicilor şi cu tot felul de alte caracteristici fizice pe care azi le-am socoti extrem de bizare, dar care atunci vor fi devenit fireşti? 

Cercetătorii nu se gândesc în niciun caz la adoptarea pe scară largă a unui program de modificare a fiinţelor umane; departe de asta. Lucrarea lor e mai degrabă un exerciţiu de gândire, foarte interesant, care oferă o perspectivă nouă asupra impactului pe care îl avem – noi, oamenii – asupra planetei.