De ce este Michael Schumacher „la limită”. Ce înseamnă de fapt coma indusă

UPDATE 16 iunie: Michael Schumacher a ieşit din comă şi a părăsit spitalul din Grenoble

Fostul pilot german de Formula 1 Michael Schumacher a ieşit din comă după accidentul suferit la schi, în 29 decembrie 2013, şi a părăsit spitalul din Grenoble, a anunţat, luni, purtătorul de cuvânt al familiei, Sabine Kehm, informează Mediafax, citând AFP.

Locul unde Schumacher va urma „lunga sa perioadă de readaptare”, nu a fost precizat în comunicatul difuzat de Kehm. Totodată, ea nu a furnizat niciun detaliu cu privire la starea de sănătate a fostului pilot de Formula 1.

„Familia sa doreşte să le mulţumească în mod special medicilor, echipei de îngrijire şi administraţiei spitalului din Grenoble, cât şi primilor salvatori care au intervenit la locul accidentului. Toţi au făcut o treabă extraordinară în timpul acestor prime luni”, se arartă în comunicat.

Aceste mulţumiri se adresează de asemenea „tuturor persoanelor care i-au transmis cele mai bune urări de sănătate lui Michael. Acestea au ajutat cu siguranţă”.

Familia şi conducerea spitalului din Grenoble nu vor organiza o conferinţă de presă. „Cerem tuturor, în viitor, să respecte faptul că această lungă fază de readaptare se va derula doar într-un cadru privat”, a adăugat comunicatul.

Michael Schumacher, în vârstă de 45 de ani, a fost rănit grav într-un accident de schi, la 29 decembrie, în staţiunea franceză Meribel. Germanul, care a suferit grave leziuni craniene, a fost operat de două ori la cap şi plasat în comă artificială, iar din 30 ianuarie se afla în faza de revenire progresivă din comă.

Khem anunţase vineri, că Michael Schumacher a fost mutat de la secţia de terapie intensivă a spitalului din Grenoble într-o sală de recuperare.

Medicii fuseseră nevoiţi să-l bage în comă indusă

Cazurile grave, cum este cel al lui Michael Schumacher, cer soluţii rapide şi radicale. Pentru a-i proteja creierul, grav afectat în urma loviturii, medicii din Grenoble au decis să-l bage în comă indusă, până când celebrul sportiv va fi stabil şi va putea fi trezit.

În urma unui şoc puternic, creierul începe să se inflameze şi presiunea intracraniană creşte periculos de mult, putând duce la blocarea fluxului sanguin şi apoi la moarte, explică medicul David Wright, de la Departamentul de Medicină de Urgenţă din cadrul Universităţii Emory.

Aşa cum un motor încins trebuie lăsat să se răcească pentru a putea funcţiona din nou, la fel este şi în cazul traumatismelor craniere grave. Creierul are nevoie de repaus, iar presiunea intracraniană trebuie să scadă.

De obicei, pentru a induce starea de comă este folosit anestezicul propofol, dar în cazul lui Schumacher medicii nu au vrut să spună ce medicament au folosit. Există mai multe substanţe care au acest rol.

Pe lângă inflamaţie, în urma unei lovituri la cap se declanşează şi o „avalanşă chimică” – ionii de calciu atacă celulele cerebrale, putând provoca moartea. Iar dacă aceste celule nu mor pe loc, în ele se declanşează un proces numit apoptoză, prin care acestea se distrug singure.

În afară de sedativele care sunt folosite constant ca să menţină în comă pacientul, temperatura corporală trebuie să fie mai scăzută decât în mod normal. Starea aceasta se numeşte hipotermie terapeutică.

În cazul lui Michael Schumacher, temperatura corpului este între 34 şi 35 de grade Celsius. Dacă ar scădea sub aceste valori, organismul pacientului ar avea de suferit.

Această metodă ajută la scăderea presiunii intracraniene, dar încă nu a fost demonstrat efectul ei la finalul stării de comă, precizează David Wright. În mod normal, hipotermia controlată este menţinută doar în primele 3-5 zile de comă.

Coma indusă este o metodă folosită şi în cazul unor boli precum meningita, rabia sau la supradozele de droguri.

În cazul unor inflamaţii cerebrale, coma indusă se foloseşte în ultima instanţă, când alte metode nu functionează. Aici trebuie menţionate – folosirea steroizilor, a diureticelor sau drenarea fluidului din cutia craniană.

În ce constă procedura de inducere a comei

După ce medici iau decizia de a induce coma unui pacient, este nevoie de o echipă specializată în terapie intensivă.

Procedura se desfăşoară într-o unitate specială, unde tehnologia permite monitorizarea permanentă a pacientului. Trebuie observat constant ritmul cardiac, tensiunea arterială şi nivelul de oxigenare a sângelui.

Medicamentele care induc coma sunt de obicei propofol sau barbiturice (pentobarbital sau thiopental). Substanţele se dozează treptat, astfel încât pacientul trece încet de la starea de anestezie generală la cea de comă indusă.

Durata acestei stări de coma variază în funcţie de starea pacientului. De obicei, cazurile de comă care ţin mai mult de o lună sunt foarte rare, spune medicul Michael J. Souter, de la Universitatea Washington din Seattle.

Care sunt riscurile acestei proceduri medicale

Cel mai mare risc în cazul unei come induse sunt infecţiile. Este vorba în special de infecţii la plămăni, cum s-a intâmplat şi în cazul lui Michael Schumacher, care a făcut pneumonie.

Aceste situaţii apar din cauza că pacientul nu mai poate să tuşească, iar astfel plămânii lui nu se mai curăţă de secreţii.

În plus, barbituricele, care trebuie administrate constant pentru a menţine starea de comă, slăbesc sistemul imunitar. De obicei, antibioticele nu sunt administrate preventiv, pentru că acest lucru ar putea duce la apariţia unor bacterii foarte rezistente, care ar fi fatale pacientului. Din cauza acestor riscuri, procedura este destul de controversată.

Un alt risc este scăderea prea mare a tensiunii arteriale. Tensiunea trebuie controaltă pentru a proteja creierul, dar dacă scade prea mult, inima nu va mai funcţiona normal şi organele nu vor mai fi bine oxigenate. De multe ori, acestor pacienţi li se dau şi medicamente pentru echilibrarea tensiunii arteriale.

Nici urmările acestei stări nu sunt uşor de suportat de către pacient. Unii dintre bolnavi au avut halucinaţii sau coşmaruri în timp ce erau scoşi din coma indusă. Acest fenomen apare atunci când creierul încearcă din nou să perceapă ce se întâmplă în jur.

Michael Souter, care este de profesie medic anestezist, spune că pacienţii lui au avut deseori această problemă, iar coşmarurile păreau foarte reale.

Spre deosebire de coma care apare spontan, coma indusă este reversibilă. Dacă starea pacientului se ameliorează ca urmare a acestui tratament, el se va trezi imediat ce nu-i mai sunt administrate sedativele, declară medicul anestezist Emery Brown, de la facultatea de Medicină Harvard.

Practic, anestezia generală şi coma indusă sunt stări foarte asemănătoare, diferenţa este doar de dozaj a substanţelor.

Cât priveşte urmările pe care această comă le are asupra pacientului, acestea nu sunt deocamdată foarte bine cunoscute. Cert este că o persoană pentru care coma induă este singura salvare a ajuns deja într-o situaţie limită şi atunci este greu de aflat dacă eventualele probleme ulterioare apar din cauza comei sau din alte cauze.

Surse CNN, Live Science, Scientific American, American Society of Anestesiologits